Vocea Rusiei: Europa fracturată


După cum este cunoscut, extinderea în deceniul trecut a Uniunii Europene (UE) prin includerea a zece state din fosta zonă CAER și din fosta Iugoslavie a debutat sub semnul unui optimism care s-a dovedit a fi excesiv, consideră cititorul nostru, Dr. Ing. Nicolae Ţăran.

Drept urmare, pe parcursul timpului acest optimism s-a volatilizat pe măsură ce experții, opinia publică și decidenții politici au constatat decalajul foarte mare dintre efectele negative și cele pozitive ale extinderii UE. Din această perspectivă, textul prezentat în continuare vizează evidențierea principalelor efecte negative ale extinderii UE în deceniul trecut.

Analizând datele din tabelul următor se poate observa că populația statelor admise în UE în deceniul trecut a scăzut în perioada 2005 – 2011 cu 1 969 805 de persoane (-1,92%), în timp ce populația celorlalte state din UE a crescut în aceeași perioadă cu 12 911 894 persoane (3,32%). Această fractură demografică pe axa Est – Vest a Europei, determinată mai ales de imploziile demografice din Lituania (-10,88%), Letonia (-10,05%), România (-7,1%) și Bulgaria (-5,05%), reprezintă, în opinia mea, cel mai nociv efect al extinderii UE în perioada 2005 – 2007.

Tabe

UE 17: Belgia, Danemarca, Germania, Irlanda, Grecia, Spania, Franța, Italia, Cipru, Luxemburg,Malta, Olanda, Austria, Portugalia, Finlanda, Suedia și Regatul Unit. UE 10: Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Slovacia și Slovenia. Surse de date: 1. Eurostat, Population. 2. Institutul Național de Statistică, Recensământul populației și al locuințelor din 2011. Rezultate definitive.

Pe de altă parte, datele din următorul tabel indică pentru aceeași perioadă o creșterea în termeni reali a produsului intern brut per locuitor de 22,16% în UE 10 și de 1,85% în UE 17.

Tabe

PIB*- produsul intern brut calculat în prețurile anului 2005. Surse de date primare: 1. Eurostat, Population; 2. Eurostat, Real GDP growth rate – volume.

La prima vedere, decalajul pozitiv menționat reprezintă un efect pozitiv al extinderii UE. În opinia mea, însă, acest efect nu trebuie supraestimat în condițiile în care 60% din creșterea PIB la nivelul UE 10 în perioada menționată se datorează exclusiv Poloniei, iar decalajul negativ în ceea ce privește valoarea în termeni reali a produsului intern brut per locuitor dintre UE 10 și UE 17 nu s-a diminuat semnificativ în perioada 2005 – 2011.

În acest context, ne putem întreba: Ce anume a determinat fracturarea demografică și economică a UE după extinderea din deceniul trecut ? Evident, identificarea principalelor disfuncții care au generat această dublă fractură a UE implică o analiză sistematică și laborioasă. Pe de altă parte, în asemenea cazuri relația dintre cauze și efecte implică de regulă o distribuție de tip Pareto, în sensul că efectele emergente pe termen lung sunt generate în ultimă instanță de număr foarte mic de disfuncții sau factori cu impact strategic.

Studiul de caz prezentat în continuare confirmă această paradigmă. Astfel, dinamica indicatorului productivitatea resurselor materiale – calculat ca un raport între produsul intern brut în prețuri constante și consumul de materiale la nivel macroeconomic – prezentată în următorul tabel indică deosebit de clar natura principalei disfuncții care a afectat negativ performanțele macroeconomice ale majorității statelor din UE 10: tipologia preponderent extensivă a creșterii economice, o creștere bazată pe multiplicarea nesustenabilă a activităților economice care implică muncă necalificată și consum ineficient de resurse materiale.

Tabe

Surse de date: 1. Eurostat, Real GDP growth rate – volume; 2. Eurostat,Sustainable consumption and production.

Într-adevăr, din matricea anterioară rezultă în mod evident că declinul demografic și creșterea economică preponderent extensivă specifică majorității statelor din UE 10 în perioada 2005 – 2011 au fost determinate în cea mai mare măsură de nivelul extrem de scăzut al productivității resurselor materiale consumate la nivel macroeconomic. Astfel, dacă în 2005 raportul dintre productivitatea resurselor materiale înregistrată la nivelul UE 17 și cea înregistrată la nivelul UE 10 a fost de 415%, în 2011 acest raport a devenit 476% ! Ori, această discrepanță flagrantă dintre productivitate resurselor materiale – un indicator cu o mare valoare informațională în ceea ce privește nivelul de dezvoltare la nivel macroeconomic – reflectă de fapt o polarizare extrem de riscantă a economiilor din UE : o zonă cu un înalt nivel de dezvoltare economică (UE 17) și o zonă subdezvoltată din punct de vedere economic (UE 10).

În concluzie, din cele prezentate rezultă cu claritate că extinderea UE în perioada 2005 – 2007 a fost și continuă să fie afectată negativ de decalajul foarte mare dintre nivelul de dezvoltare economică al statelor din UE 17 și al celor din UE 10. Oricum am judeca lucrurile, această disfuncție reprezintă un risc major mai ales în cazul Bulgariei și României, dar și al Poloniei, Estoniei, Letoniei și Lituaniei. În aceste condiții, redresarea și dezvoltarea economică a statelor din UE 10 implică în mod prioritar politici adecvate de creștere semnificativă a gradului de calificare a forței de muncă și de diminuare a consumului inutil de resurse materiale. În caz contrar, situația demografică și economică a tuturor statelor din UE 27, dar mai ales a celor din UE 10, se va deteriora și în anii următori, iar așa zisa Europa Unită va deveni o Europă din ce în ce mai fracturată pe axa Est – Vest. Ca să nu mai vorbim de cealaltă teribilă fractură a Europei: cea dintre Nord și Sud.

Nicolae Ţăran
Mai mult:
http://romanian.ruvr.ru/2013_10_09/Europa-fracturata-4728/

Previous Bloomberg preconizează apocalipsa economiei mondiale
Next La ce sunt buni istoricii. Cazul retrocedărilor imobiliare către supuşii maghiari

No Comment

Care este opinia ta ? Ai curajul sa spui ceea ce gandesti !