„Românii au jucat un rol important în modernizarea Ungariei”…


DIALOGURI FUNDAMENTALE cu d-na dr. Maria BERÉNYI, scriitoare, cercetătoare, istoric, Directoarea Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria.

Ion BĂDOI: Într-o carte a dvs. mai mult decât interesantă şi necesară, „Viaţa şi activitatea lui Emanuil Gojdu”, apărută în 2002, aţi reprodus în „Cuvânt înainte” părerea eminentului profesor braşovean Victor Jinga, cel care ne-a lăsat cele două volume din „Probleme fundamentale ale Transilvaniei”:„ Emanuil Gojdu a voit şi a putut să fie în mai multe feluri:iubitor de bani şi generos, bun român şi apologet maghiar, a împăcat oportunitatea cu idealismul…împăca luxul cu traiul şi vorba simplă, era podgorean care bea numai apă, nu detesta costumul naţional românesc, dar se simţea înălţat purtând pe cel unguresc, maestru al conciliatorismului şi practician al unor intrasingenţe, cu incontestabile sentimente naţionale…” Au mai fost şi alte personalităţi din acea perioadă, pe care le-aţi studiat, care să trăiască cu speranţa colaborării celor două popoare spre binele lor comun, chiar dacă deosebirile sunt evidente?

Maria BERÉNYI: Emanuil Gojdu, prin sentimentele, prin manifestările sale politice, culturale ca şi prin celebrul său testament, a fost un om de excepţie, om al faptelor şi un bun român. El a trăit într-o perioadă dificilă, frământată de manifestări naţionale, pe care le-a înţeles în profunzimea lor şi a implicaţiilor lor pentru emanciparea românilor.

Familia, mediul cultural şi religios în care a trăit i-au conturat încă din tinereţe ataşamentul faţă de interesele naţiunii sale. Pe parcursul întregii sale cariere politice a fost un susţinător fervent al drepturilor comunităţii româneşti din Transilvania şi Ungaria şi al creării unei relaţii speciale româno-maghiare.

Locul său de frunte între marii noştri înaintaşi şi l-a câştigat prin neobosita-i strădanie pentru afirmarea naţiunii şi a limbii româneşti, dar, mai ales, prin excepţionala sa activitate de ajutorare şi de susţinere morală şi materială, a sutelor şi miilor de tineri dornici de învăţătură.

În secolul al XIX-lea comunitatea românească din Budapesta reuşeşte, în contextul evenimentelor ce afectează şi schimbă întregul continent, nu numai să-şi facă cunoscută şi respectată prezenţa în viaţa urbei, ci şi să-şi afirme propria spiritualitate. Trebuie, desigur, să avem în vedere faptul că ceea ce aceşti oameni luminaţi au iniţiat, realizat şi finalizat, stă sub semnul voinţei şi puterii lor, dar, de asemenea, şi faptul că performanţa lor a fost condiţionată de circumstanţe exterioare.

Comunitatea românească din capitala ungară şi-a trăit viaţa naţională alături de alte popoare, limbi şi culturi. Liderii şi învăţaţii români erau conştienţi de faptul că aceste culturi trebuie să se bucure de egalitate, integritate şi respect, să nu fie marginalizate, sau reduse la tăcere de către culturile mari şi dominante. Căci toate culturile au ceva de spus, fiecare cultură îşi are locul şi rostul ei bine stabilit, iar construirea propriei sale individualităţi este condiţia de a atinge o identitate culturală autentică.

Pentru acest scop au activat multe personalităţi de seamă, afirmând principiul naţionalităţilor într-un mod pragmatic şi realist. Realismul lor s-a manifestat prin conştientizarea faptului că în Europa naţionalităţile trebuie să colaboreze şi să coabiteze paşnic, că trebuie să se cunoască reciproc, că din această cunoaştere poate rezulta o armonie plauzibilă. Că în multe cazuri aceste deziderate nu au fost înţelese, nu a fost vina lor. Un lucru este însă cert : mulţi dintre ei (Emanuil Gojdu, membrii famili

film John Wick: Chapter 2

What do you think?

1 point

Total votes: 1

Upvotes: 1

Upvotes percentage: 100.000000%

Downvotes: 0

Downvotes percentage: 0.000000%

This post was created with our nice and easy submission form. Create your post!

Previous Fotografii inedite din istoria recenta ...
Next Domnia Regelui de Oţel, Carol I. Deviza lui, lege pentru supuşii

No Comment

Care este opinia ta ? Ai curajul sa spui ceea ce gandesti !