Proiectul ROSIA MONTANA intre riscuri si beneficii


Acad. Ionel Haiduc 

 

O initiativa de amploarea proiectului de exploatare a rezervelor de aur si argint din Muntii Apuseni, initiat de compania Rosia Montana Gold Corporation (in continuare RMGC), trebuie analizata cu obiectivitate, de specialisti competenti si dezinteresati, prin prisma raportului dintre riscuri si beneficii. Concluziile unei asemenea analize, prevazute in teoria si practica managementului pentru orice activitate, trebuiesc cunoscute de autoritatile carora le revine responsabilitatea de a aproba si supraveghea realizarea proiectului, pentru a lua o decizie in cunostinta de cauza.

Nota noastra: cine ne poate spune daca in aceea zona exista si URANIU ?! Daca da, in ce cantitati ?

 

Principalul argument in favoarea proiectului este acela ca punerea sa in aplicare ar crea locuri de munca intr-o zona defavorizata si ca ar imbunatati nivelul de viata al populatiei, prin calificare in noi meserii, etc. Acceptand ideea ca orice investitie majora in zona este benefica si necesara, trebuiesc analizate riscurile implicate si trebuie cantarit fara idei preconcepute, daca aceste beneficii sunt justificate de consecintele si efectele colaterale negative previzibile.

Scurta descriere a proiectului

Conforma datelor publicate de firma RMGC, aceasta este formata prin asocierea Minivest SA, Deva (19,3 % din actiuni, Gabriel Resourses Ltd, Canada (80,0 % din actiuni) si actionari minoritari (0,7 % din actiuni). Firma a obtinut o concesiune pentru o suprafata de 4282 ha, in zona Rosia Montana, situata la 80 km de Alba Iulia si 85 km de Deva. Proiectul prevede inchiderea actualei exploatari miniere a firmei Minivest (cu 775 locuri de munca) si organizarea celei mai mari exploatari aurifere din Europa, pentru extragerea unei cantitati de aproximativ 300 tone de aur si 1600 tone de argint, prin metoda excavarilor la suprafata, in patru cariere deschise, estimate la 100 hectare fiecare, prin decopertare), care insemna extragerea unei cantitati de peste 220 milioane tone de minereu.  Roca sterila va fi depozitata in doua halde (Cetate, 66 hectare si Carnic, 70 ha). Namolul epuizat, rezultat in procesul tehnologic dupa extractia aurului si argintului, va fi acumulat intr-un bazin de decantare (lac deschis) cu o capacitate de 250 milioane tone si o suprafata estimata la ca. 100 hectare (600 ha dupa alte surse), in spatele unui baraj inalt de 180 metri, construit din roca sterila.

Beneficiile previzibile

Pentru firma RMGC: In calitatea de actionar majoritar, dupa numarul de actiuni, firma RMGC va obtine 80% din profit. Proiectul fiind realizat intr-o zona declarata defavorizata, firma RMGC beneficiaza de scutiri de impozite pe o perioada de 10 ani si reduceri la taxele vamale, astfel ca va exporta aurul si argintul extras, practic la pretul de cost.

Pentru populatia din zona:  Proiectul creaza un numar de locuri de munca intr-o zona deficitara: 200-550 (unele cu caracter sezonier) in faza de preconstructie (1996-2003), 2000 in faza de constructie (2003-2005) si 500 in faza operationala (2005-2022). Acest beneficiu este relativ, fiindca locurile de munca sunt totusi in numar mic, au caracter temporar, iar lucrarea va atrage si o populatie venita din alte zone, fie in cautarea unui loc de munca, fie ca urmare a nevoii de personal calificat si specializat care nu este disponibil in zona. Alte avantaje preconizate de proiect prevad posibilitati de calificare profesionala a populatiei din zona si venituri din impozitele locale platite de populatie.

Pentru Statul Roman: Statul Roman beneficiaza de redevente de exploatare in valoare de 2% din profit (estimate de unele surse la ca. 4,4 milioane USD anual), o suma neinsemnata in comparatie cu profitul firmei. Veniturile obtinute de Statul Roman, afectate de scutirea de un impozit si taxe vamale a firmei, inseamna un profit derizoriu pentru stat. Singurele impozite incasate de stat sunt cele pe salariile lucratorilor.

In concluzie, daca beneficiile pentru firma RMGC sunt neidoielnice, rezulta ca beneficiile in favoarea Statului Roman si ale comunitatii din zona sunt minime, nesigure si discutabile.

Riscurile proiectului

Aspecte economice si sociale: Se preconizeaza exploatarea aurului si argintului din zona intr-o perioada de 17 ani. Inseamna ca la sfarsitul perioadei de exploatare a zacamantului zona ar ramane din nou fara locuri de munca, cu un numar mare de someri (si cu un mediu grav afectat), problema sociala neavind o rezolvare durabila, pe termen lung. Gravitatea  somajului va fi amplificata de prezenta in zona a unei populatii venite si stabilite aici intre timp.

Proiectul afecteaza 38% din suprafata comunei Rosia Montana si aproximativ 1800 de persoane, care trebuiesc stramutate, precum si demolarea a 740 case si cateva biserici cu cimitirele lor. Operatiunea a starnit o puternica reactie negativa si nemultumirea a numerosi localnici, chiar daca un numar insemnat au acceptat ofertele atragatoare de compensare financiara din partea firmei.

Aspecte juridice: Un aspect deloc neglijabil este compatibilitatea proiectului cu legislatia europeana, mai ales in contextul candidaturii Romaniei pentru aderarea la Uniunea Europeana. Aceasta candidatura obliga de pe acum Romania la respectarea unor aspecte ale legislatiei UE si adoptarea integrala a acestei legislatii in cazul aderarii. Un studiu intocmit de experti juristi (Prof. Dr. P. Fischer si Dr. A. Lengauer) de la Institutul de Drept European al Universitatii din Viena, Austria, intitulat “Compatibilitatea proiectului minier Rosia Montana din Romania cu principiile si normele Uniunii Europene si legislatia Comunitatii Europene” se incheie cu urmatoarele concluzii:

  1. Metoda aplicata in cursul elaborarii proiectului minier Rosia Montana incalca Directiva de Evaluare a Impactului asupra Mediului 85/337/EEC din 27 Junie 1985 si Directiva 2001/42/EC a Parlmentului European.
  1. Metoda de separare a aurului cu cianura incalca Directiva 80/68/EEC din 17 Decembrie 1979 referitoare la protectia apelor subterane (freatice).
  1. Masurile de stramutare si relocare impusa, pe care autoritatile romane intentioneaza sa le ia impotriva locuitorilor zonei miniere care refuza sa-si cedeze proprietatile, incalca Art. 8 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care este deja obligatoriu pentru Romania. Persoanele ale caror drepturi fundamentale au fost atinse au in prezent posibilitatea sa-si apere drepturile in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Documentul mai mentioneaza ca situatia in care partenerul canadian (Gabriel Resources Ltd.) detine 80 % iar partenerul roman doar 20 % din actiunile Companiei Rosia Montana Gold Corporation contrazice criteriul de “interes public in beneficiul economic al tarii” (care ar justifica unele masuri de stramutare) si este neobisnuita in practica internationala a valorificarii bogatiilor subsolului, precizand ca in industria petrolifera, de exemplu, raportul de concesionare este de 85 : 15 % in favoarea tarii gazda. In felul acesta se incalca si criteriul prevazut in Art. 8, aliniat 2 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

Proiectul incalca de asemenea Conventia de la Berlin (10 Octombrie 2001) care prevede interzicerea cianurii in exploatarile miniere pe teritoriul Uniunii Europene.

Concluzia generala a studiului este ca proiectul nu corespunde criteriilor  prevazute in Art. 8, aliniat 2 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului si contrazice nu numai legislatia de mediu a Uniunii Europene/Comunitatii Europene ci si principiile de baza si standardele Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Nu poate fi ignorat riscul unor procese la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, in care Statul Roman (si nu firma RMGC !) va fi parte si va trebui sa suporte consecintele unor sentinte nefavorabile, in cazul in care se va constata ca au fost lezate grav drepturile unor persoane prin stramutarea fortata sau alte masuri legislative.

Aspecte tehnologice: Tehnologia folosita se bazeaza pe extragerea aurului prin tratarea minereului macinat cu solutie de cianura de sodiu. Folosirea unei tehnologii bazate pe extractia aurului din minereu cu cianura pericliteaza in mod serios mediul ambiant si experienta dezastrului de la Baia Mare este releveanta. Accidente similare (ca. 30 numai dupa 1990 !) au avut loc si in alte tari unde se aplica procedeul. Accidente majore au avut loc in U.S.A. (1993 si 1998), Guyana (1995), Asutralia (1995), Filipine (1999), dar in zone mai putin populate si deci cu efecte mai putin dramatice. Dintre aceste accidente 72 % s-au datorat defectiunilor de la baraje, 14 % spargerilor de conducte si 14 % au fost accidente de transport. Nimeni nu poate garanta ca asemenea accidente nu se pot repeta, iar odata produs pedepsirea vinovatilor nu mai serveste la nimic. Mai trebuie adaugat ca cianura nu este singurul pericol; namolurile si apele rezultate din procesul tehnologic prezinta riscuri de poluare grava si prin continutul de metale grele toxice extrase din minereu, mai persistente chiar decat cianura si care nu pot fi neutralizate !  De altfel nici produsii de “neutralizare” a cianurii (cianat, complecsi metalo-cianici) – desi mai putin toxici – nu sunt lipsiti de efecte negative, in cantitatile mari acumulate in lacul de decantare. Proprietatile acestora (toxicitatea, timpul de rezidenta si efectele lor biologice) sunt inca putin cunoscute si este necesara prudenta si din acest punct de vedere. Tehnologia preconizata in proiect pentru distrugerea cianurii, cu ajutorul dioxidului de sulf (in rezervoare amplasate in aer liber!) introduce si ea un potential agent poluant  suplimentar. Pentru a evita orice suspiciuni, operatiunea de la Rosia Montana ar trebui supusa analizei de catre “Institutul International de Management al Cianurii” (International Cyanide Management Institute) care administreaza “Codul pentru fabricarea, transportul si folosirea cianurii in productia aurului”. Companiile care adopta acest cod se supun unui audit din partea unui comitet independent, pentru certificarea respectarii cerintelor impuse de Cod. Proiectul RMGC nu mentioneaza o asemenea certificare, desi afirma ca “va fi elaborat un plan privind managementul cianurii”, plan care ar trebui deja sa existe!.

Trebuie adaugat ca la ora actuala se fac cercetari in diverse tari pentru inlocuirea cianurii in procesul de extragere a aurului. De aceea consideram ca noile exploatari ar putea fi amanate pana cand aceste tehnologii fara cianura vor deveni aplicabile la scara industriala.

Aspecte ecologice si referitoare la conservarea mediului natural: Exploatarea la suprafata (in cariera deschisa) produce o degradare semnificativa a mediului natural, in fapt o adevarata mutilare a peisajului, lasand in urma cratere imense si masive depozite de material steril, dupa cum se poate vedea in cariera deschisa din imediata vecinatate, la Rosia Poieni !). Poluarea aerului, apelor si solului din zona, produsa de mijloacele tehnice de exploatare la suprafata (prin decopertare) si de transportul masiv, cu utilaje grele (camioane de 150 tone), a unor cantitati uriase de minereu si material steril nu poate fi ignorata. Distrugerea peisajului caracteristic Muntilor Apuseni anuleaza potentialul turistic si elimina perspectiva unei valorificari durabile a zonei concepute pe aceasta baza, pe o raza mare, nu numai la Rosia Montana. O zona poluata nu va atrage nici investitii de alta natura.

Exploziile folosie in tehnologia de decopertare prin “puscare” (de cinci ori pe saptamana) prezinta riscul unor vibratii si unde seismice care pot avea efecte negative in imediata vecinatate a exploatarii, riscand slabirea si prabusirea unor constructii si a unor galerii miniere vechi.

Reprezinta riscuri serioase posibilitatea scurgerii apelor din bazinul de decantare, infiltrarile in subteran, formarea de acid cianhidric (un gaz extrem de toxic) in timpul verii mai ales sub influenta unor ploi acide, riscuri agravate de imediata vecinatate a unor localitati populate (Campeni, Abrud).

Proiectul promite reducerea concentratiei de cianura la 1 parte pe million in apele evacuate in lacul de decantare. Costurile reducerii acestuia la valori atat de mici sunt considerabile si nu este sigur ca aceasta conditie va fi indeplinita.

Aspecte stiintifice istorico-arheologice: Zona vizata in proiect contine vestigii arheologice de mare interes stiintific, de valoare inestimabila, cu caracter de unicat in Europa si poate in lume, asa cum au relevat studiile partiale intreprinse de cercetatorii arheologi din Romania si Franta, ca urmare a obligatiilor legale, finantate chiar de firma RMGC pentru obtinerea “descarcarii arheologice”. Este necesara extinderea acestor cercetari de la suprafata restransa cercetata (doar 4 hectare!) la toata suprafata vizata (cel putin 100 hectare), ceea ce necesita mai mult timp. Exploatarea zacamantului de aur ar duce la distrugerea iremediabila a sitului arheologic, ceea ce ar fi o pierdere de nerecuperat si ar anula posibilitatea constituirii in viitor a unei zone de turism cultural, o solutie economica durabila pe termen lung. Nu este o noutate faptul ca multe tari care stiu sa le aprecieze valoarea, au facut din vestigiile lor arheologice puncte de atractie cultural-turistica, aducatoare de venituri permanente pentru populatia din zona (Egipt, Mexic, Grecia, Italia, etc.). Distrugerea unor vestigii arheologice de asemenea valoare ar fi o crima culturala.

Aspecte politice: Autoritatile chemate sa aprobe proiectul nu pot ignora starea de nemultumire a unei parti insemnate a populatiei din zona, protestele si opiniile exprimate de Academia Romana, alte foruri si institutii competente (printre care Academia de Studii Economice din Bucuresti), societatea civila prin diverse organizatii neguvernamentale, personalitati publice, peste 1000 de oameni de stiinta din tara si strainatate, membri ai unor institutii cu mare autoritate stiintifica  (printre care Ínstitut de France si Consiliul International pentru Monumente si Situri – ICOMOS), opinii exprimate in manifestari publice, declaratii, interventii in mijloacele de mass-media sau direct la autoritati. Nu pot fi ignorate nici exigentele legislatiei Uniunii Europene, a caror incalcare poate constitui o piedica in calea aderarii Romaniei.

Orice act de autoritate care ignora aceste opinii, va starni o stare de agitatie in randul populatiei si va afecta negativ imaginea autoritatilor si a tarii – facand o paralela neplacuta cu situatii care au avut loc in perioada dictaturii (demolari de case, biserici, stramutarea fortata a populatiei, etc.). O administratie de stat care aproba proiectul isi asuma o grea raspundere !

Solutii alternative: O solutie alternativa trebuie sa rezolve pe termen lung problema somajului si saraciei din zona. O asemenea solutie trebuie sa se bazeze pe resursele regenerabile ale zonei, pe turism cultural in care bogatia arheologica a zonei poate constitui un punct de atractie real. Declararea zonei ca parc arheologic de patrimoniu modial sub protectia UNESCO (lucru realizabil!) ar mari atractivitatea turistica si ar putea atrage fonduri ale Uniunii Europene pentru continuarea cercetarilor arheologice.

Statul Roman sau investitorii din tara, ar trebui sa promoveze in zona investitii cu efect

permanent sau pe termen lung. Desigur pentru aceasta este necesar un studiu bine fundamentat stiintific si un program bine gandit si coordonat (fie la nivel guvernamental, fie de un consortiu privat cu putere financiara). Pana la punerea lui in aplicare, exploatarile miniere actuale ar putea continua la o scara si intr-un mod care sa nu distruga mediul inconjurator, vestigiile arheologice unicat si potentialul turistic al zonei.

CONCLUZIE GENERALA: Cantarind beneficiile potentiale si riscurile implicate in proiectul de exploatare miniera de la Rosia Montana rezulta ca in forma actuala proiectul nu poate fi catalogat drept lucrare de “interes public in beneficiul economic al tarii” iar beneficiile de interes privat nu justifica riscurile si duc la concluzia ca initiativa trebuie abandonata inainte de a produce consecinte dezastruoase iremediabile.

Acad. Ionel Haiduc

Informatii suplimentare

COMUNICATUL ACADEMIEI ROMÂNE ÎN LEGĂTURĂ CU PROIECTUL DE EXPLOATARE A AURULUI ÎN MUNŢII APUSENI

 

 

Prezidiul Academiei Române, format din preşedinţii secţiilor de specialitate şi preşedinţii filialelor din ţară (Cluj, Iaşi, Timişoara) întrunit în şedinţa din 27 iulie 2011, a discutat aspecte recente legate de proiectul de exploatare minieră auriferă din Munţii Apuseni şi face următoarele precizări:

  1. Cei trei membri ai Academiei Române care au făcut parte din „Grupul independent de monitorizare a Proiectului Roşia Montana” nu sunt reprezentanţi acreditaţi ai Academiei şi au exprimat opinii personale. Domniile lor reprezintă o minoritate nesusţinută de marea majoritate a membrilor Academiei.
  2. Ţinând cont de complexitatea şi aspectele variate ale proiectului, Prezidiul Academiei Române a decis să menţină poziţia anterior exprimată şi îngrijorările cu privire la consecinţele şi riscurile posibile, mai ales pe termen mediu şi lung. Prezidiul Academiei Române face apel la autorităţi să analizeze cu toată responsabilitatea efectele punerii în aplicare a proiectelor de exploatare a aurului şi argintului din Munţii Apuseni, în aşa fel încât interesele ţării să nu fie afectate negativ.

27 iulie 2011

POZITIA ACADEMIEI ROMÂNE PRIVIND

PROIECTUL DE EXPLOATARE MINIERĂ

DE LA ROŞIA MONTANĂ

 2009

Academia Română şi-a exprimat punctul de vedere în legatură cu acest proiect de exploatare minieră de la Roşia Montană dorind să prevină o eroare cu efecte negative asupra comunităţii, mediului înconjurător şi vestigiilor arheologice din zonă şi să semnaleze consecinţele riscante pentru Statul Român.

O analiză obiectivă demonstrează că proiectul nu reprezintă o lucrare de interes public şi prin urmare nu justifică efectele colaterale negative şi riscurile implicate în proiect.

Argumentele pe care se bazează poziţia Academiei Române sunt următoarele:

1. Exploatarea proiectată  pentru o perioadă  de 17-20 ani nu reprezintă o soluţie de dezvoltare durabilă şi nu rezolvă problemele sociale şi economice ale zonei, care se vor agrava după  încheierea lucrărilor. Numărul locurilor de muncă în perioada operaţională a exploatării, estimat la mai puţin de 500, nu rezolvă nevoile locale. Nu este clar câte din aceste locuri de muncă pot fi ocupate de localnici şi câte de persoane aduse din exterior.  Zona are nevoie de soluţii economice pe termen lung, bazate pe resurse regenerabile, preconizate tot mai intens de Uniunea Europeană.

2. Distrugerea comunităţii Roşia Montană, veche de peste 2000 ani, prin strămutarea populaţiei, demolarea unor clădiri (inclusiv monumente istorice), biserici şi mutarea unor cimitire este inacceptabilă şi aminteşte de o perioadă pe care am considerat-o încheiată.

3. Beneficiile economice ale Statului Român, rezultate din redevenţele de 2 % asupra exploatării şi diverse impozite, sunt nesemnificative în raport cu consecinţele proiectului.

În lume (mai ales în Orientul Mijlociu şi Asia Centrală) în loc de concesionare se practică  aşa numitul “production sharing agreement” (acord de împărţire a producţiei). Potrivit acestui tip de relaţii între un stat şi o companie de extracţie a unor resurse minerale (de obicei petrol), după ce compania îşi acoperă costurile de capital şi operaţionale, producţia este împărţită  între stat şi companie, de obicei 80% pentru statul respectiv şi  20% pentru companie. Doar o asemenea relaţie în cazul exploatării miniere de la Roşia Montană ar fi atractivă din punct de vedere economic pentru Statul Român.

4. Anticipata strămutare şi reamplasare forţată a unei părţi a populaţiei care refuză să-şi vândă proprietăţile riscă să antreneze Statul Român în situaţii juridice dificile în faţa organismelor internaţionale (europene, CEDO) cu consecinţe greu de evaluat în prezent. În asemenea situaţie răspunde Statul Român şi nu compania. Acest aspect trebuie analizat cu toata seriozitatea de autorităţile competente.

5. Exploatarea la suprafaţă, în patru cariere deschise şi crearea unui bazin de acumulare a rezidiilor în spatele unui baraj de 180 metri înălţime, închizând valea Corna, ar produce o mutilare gravă a peisajului. Actuala exploatare de cupru în cariera deschisă de la Roşia Poieni, ca şi alte exploatări miniere în carieră deschisă din ţara, ilustrează clar consecinţele unor asemenea lucrări asupra mediului înconjurător.

6. Barajul preconizat, construit din rocă sterilă, nu prezintă garanţii în situaţii extreme, după cum demonstrează experienţa mai multor ţări în care s-au produs accidente grave în diverse exploatări miniere. Prezenţa unui asemenea bazin de acumulare şi baraj în vecinătatea imediată a oraşului Abrud reprezintă un mare risc şi nu există nicio  garanţie că un accident nu se poate produce, iar pedepsirea ulterioară a vinovaţilor nu ar mai servi la nimic.

7. Exploatarea preconizată periclitează grav zona arheologică Alburnus Maior, unică în lume şi de mare valoare istorică şi culturală. Distrugerea – chiar numai parţială – a vechilor galerii romane este total inacceptabilă într-o ţară care îşi respectă trecutul istoric şi originile.

8. Folosirea cianurii de sodiu în procesul tehnologic şi depozitarea în bazin deschis a rezidiilor, conţinând resturi de cianură, produşi de “neutralizare” a cianurii (de asemenea potenţial toxici) şi mai ales metale grele, creează motive serioase de îngrijorare. Chiar dacă “neutralizarea cianurii” promisă de proiect s-ar realiza într-un grad avansat, toxicitatea rezidiilor rămâne o sursa de grave riscuri.

9. Nu există garanţia ca la terminarea lucrarilor şi închiderea exploatării, firma investitoare va putea asigura costurile de refacere a mediului. Experienţa altor ţări (de exemplu SUA) arată că asemenea costuri sunt uriaşe şi nu sunt acoperite de garanţiile financiare depuse de firmele în cauză. Tendinţa mondială actuală este de a preveni degradarea mediului şi nu de a-l reface ulterior.

10. Proiectul încalcă o serie de convenţii şi alte elemente ale legislaţiei europene, semnalate anterior. În situaţii similare, alte ţări au procedat cu mai multă prudenţă  şi au evitat să accepte riscurile implicate în proiecte asemănătoare. Cunoaştem documente care afirmă că “în Germania un asemenea proiect este de neconceput”, iar Bulgaria şi Armenia nu au aprobat proiecte de acelaşi tip.

11. Nu pot fi trecute cu vederea unele decizii recente ale justiţiei în legătură cu acest proiect. Declararea prematură a localităţii Roşia Montană ca “zonă industrială” împiedicând astfel alte activităţi economice potenţiale (de exemplu turism rural şi cultural) a fost socotită drept încălcare a legislaţiei.

12. Academia Româna  consideră că nu pot fi ignorate numeroasele proteste individuale şi colective ale societăţii civile, ale unor instituţii ştiinţifice, religioase (inclusiv Biserica Ortodoxa Română), culturale din ţară şi străinătate, ale unor personalităţi şi oameni de ştiinţa şi cultură. Nu se poate trece cu vederea rezistenţa şi nemulţumirile unei părţi din populaţia locală afectată de proiect, care riscă să-şi piardă proprietăţile şi să părăsească locurile unde au trăit o viaţă întreagă, ei şi strămoşii lor.

Academia Română cere din nou autorităţilor Statului Român să analizeze cu multă atenţie proiectul, sub toate aspectele sale, antrenând specialişti dezinteresaţi şi oneşti din ţară şi străinătate, inclusiv din organismele europene, înainte de a da cale liberă acestui proiect atât de controversat şi – după părerea noastră – extrem de periculos. Academia Română încearcă astfel să prevină un dezastru ecologic şi cultural, cu multiple consecinţe inacceptabile.

03 .11.2009

Cititi si un comentariu in stilul sau caracteristic scris de VICTOR CIUTACU –  Roşia Montană, pe repede înainte pe blogul sau.

Încerc să mă detaşez de isteria profund interesată. Scriu nişte chestii scurte, sigur amendabile, ilustrate cu fotografiile făcute de colegul meu de la Jurnalul Naţional Victor Stroe, fără pretenţia de verdicte. N-am nici pricepere, nici abilitare legală.

E clar că Traian Băsescu şi apropiaţii lui au interese acolo, altfel nu s-ar zbate cu disperare să legitimeze afacerea (a se scuti de povestea cu interesul naţional, nu halesc). Radu Berceanu e semnatarul ancestral al asocierii (într-un guvern cu Traian Băsescu la Transporturi), preşedintele a făcut repetate apeluri (inclusiv în campania electorală) de susţinere a proiectului, Felix Tătaru a împărţit o bună bucată de vreme publicitatea, iar PR-ul îl face Corina Vinţan. Cine nu-i cunoaşte pe cei doi, să caute pe Google, n-am timp şi chef de alfabetizare politică cu toţi triştii.

– Dacă valoarea redevenţei e mică pentru gusturile sale şi standardele europene, preşedintele României are în proximitate vinovaţii şi pe propriul scaun complicele.

– Nici ăia care susţin proiectul, nici ăia care se opun vehement n-o fac (exclusiv) din convingere, ci mai mult pe interes ori din prostie. În esenţă, toată gălăgia asta e generată de lupta pe resurse dintre doi miliardari, Mark Rich şi George Soros.

– Aurul se scoate, nu doar în România, ci şi în ţări infinit mai ecologizate, utilizându-se (şi) cianuri (alternativa-i amalgamarea). Propaganda anti-exploatare se bazează pe spaima istorică a unei majorităţi needucate de cianură, asimilată otrăvurilor din Evul Mediu. Dacă ăia o pot face în bună siguranţă pentru mediul înconjurător, ar trebui să putem şi noi. Diferenţa e că noi, ca membri ai Parlamentului European, trebuie să punem în aplicare directiva privind interzicerea exploatării cu cianuri în spaţii deschise.

– Să stai cu curul pe resurse minerale (dacă ele există sigur, eu încă am serioase dubii) şi să nu le exploatezi, în ideea că nu ne dăm aurul din casă nici pe bani, este o prostie vecină cu iresponsabilitatea. În oglindă, povestea băsesciană potrivit căreia umplem buncărele BNR cu aur e o gogomănie manipulatoare. Aurul se lichidizează greu şi sunt convins că nu ne întoarcem la nivel mondial în comuna primitivă, să promovăm trocul.

– Dezvoltarea turismului la Roşia Montană, ca altrenativă la minerit, e o poveste de adormit copiii. Au mai vrut unii să facă turism de masă şi în Valea Jiului şi s-a văzut ce a ieşit. Noi nu suntem în stare să ducem oameni pe asfalt în civilizaţie.

– Dacă m-ar obliga cineva să aleg între locuri de muncă (plus dezvoltarea zonei) şi sănătatea peştilor (plus verdele frunzelor), mi-aş pune viaţa pentru oameni. Pe foametea de azi şi, mai ales, pe aia efectivă care se prevede, mi se pare iresponsabil s-o arzi ecologist şi să-ţi bagi picioarele-n oportunitatea economică.

– Presa e de o ipocrizie cruntă în povestea asta. Îi plac banii de la Gold Corporation (ar fi culmea să nu, mai ales în dezastrul financiar în care abia mai respiră), dar încearcă să pară detaşată sau moralistă (Adevărul, spre exemplu, a urlat din toţi bojocii, după ce a încasat mormane de bani, că renunţă la imorala reclamă, pentru ca, zilele trecute, să apară, pe tăcute, publicitatea la Roşia Montană pe site).

P.S. Am fost invitat, de către Corina Vinţan, doi ani consecutivi, în Noua Zeelandă. Din motive care mă privesc doar pe mine, am refuzat politicos ambele invitaţii tentante, dar nu-i condamn pe cei care le-au acceptat. Nici azi nu-s lămurit dacă, în cazul în care pornirea exploatării ar depinde exclusiv de mine, aş semna sau nu.

 

Victor Ciutacu – http://www.ciutacu.ro/articol/rosia-montana-pe-repede-inainte/

Previous Cuza - un descreierat de legiuitor si un antihrist
Next Interesul din jurul Rosia Montana este legat de Uraniu, iar aurul este numai o diversiune ?

2 Comments

  1. 05/02/2012
    Reply

    @Dana: Imi plac foarte mult asemenea postari.
    Dana, in Montana – SUA urmarile au fost incredibile.

    Arunca o privire aici: http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=anmmpAhD3Ig

  2. Dana
    05/02/2012
    Reply

    Riscurile sutn destul de scazute cand ne uitam la tehnologia folosita cu succes in multe alte tari. Iar daca ne uitam la ce este acum in Rosia Montana, multa poluare, care nu sem ai opreste ne dam seama ca zona trebuie neaparat ecologizata. Iar singura sansa de ecologizare este prin intermediul proiectului

Care este opinia ta ? Ai curajul sa spui ceea ce gandesti !