Prof Univ Dr Gheorghe Buzatu: Nicolae Ceausescu si Maresalul Ion Antonescu


Dac? n-ar fi fost în esen?a lor tragic?, faptele relatate ar fi pline de farmec  … ?i cum s? nu fie astfel, când lu?m cuno?tin?? de destinul într-adev?r fericit al unui document  fundamental dintre cele purtând semn?tura unui personaj istoric, l-am numit pe Mare?alul Ion Antonescu, desemnat categoric de opinia public? na?ional? în urm? cu vreo cinci ani pe prima pozi?ie în topul MARILOR ROMÂNI din toate timpurile, iar integrarea documentului în desf??ur?rile istorice îl plaseaz? într-un moment decisiv al particip?rii României la cel de-al doilea r?zboi mondial – lovitura de stat de la 23 august 1944. Nu revenim asupra evenimentului, studiat în profunzime ?i larg comentat de istoricii români ?i str?ini, dar nu numai de ei[1], desf??ur?rile fiind de-acum binecunoscute în globalitate –premise, declan?are, desf??urare ?i consecin?e, imediate ori îndep?rtate, suportate ?i în prezent[2]. Este motivul pentru care nu revenim cu detalii în privin?a faptelor survenite, limitându-ne a preciza c?, în seara de 23 august 1944, la câteva ore dup? ce au fost aresta?i în faimosul „Salon galben” al Casei Albe din spatele Palatului Regal din Bucure?ti, Mare?alul Antonescu ?i Mihai Antonescu, afla?i închi?i sub paz? în safe-ul de la etaj al cl?dirii, au reu?it s?-?i fac? unele însemn?ri, cu acordul militarilor de gard?. Toate notele olografe ale prizonierilor au ajuns, f?r? dificultate, se în?elege, în mâinile puci?tilor. Cu o singur? excep?ie, remarcabil?: ex-mare?alul a avut inspira?ia de a a?terne pe hârtie împrejur?rile ?i considera?iile pe marginea celor survenite, în orele imediat precedente, în „Salonul galben”.

Din câte cunoa?tem, relatarea lui Ion Antonescu, surprinzând episodul decisiv al loviturii de stat, declan?area ?i arestarea celor doi actori principali, liderii regimului doborât, nu numai c? sub raport cronologic con?inea primele impresii asupra celor petrecute (care ulterior nu mai aveau cum ?i de ce s? fie modificate), dar excela – func?ionând primatul incontestabil al pozi?iei ?i calit??ii „sursei”! – la capitolul probitate. Valoarea remarcabil? a „sursei”, în mod sigur, va înfrunta cu succes scurgerea nemiloas? a timpului …

Ceea ce ne ofer? un nou ?i temeinic argument pentru situarea Mare?alului Antonescu nu atât între actorii de prim? m?rime ai Istoriei, ci deopotriv? între observatorii ei exemplari! ?i care, în privin?a faptelor la care au participat ori le-a provocat, au ?tiut s? „vad?” ?i s? „transmit?”!…

Un document descoperit in chip miraculos si ajuns in mainile lui Ceausescu

A?a dup? cum se poate constata, textul Mare?alului Antonescu era adresat Istoriei, chemat? „s? judece”, fiind semnat, datat – 23 august 1944 ?i localizat – scris în celul?. ?inând seama de consecin?ele interne catastrofale ale actului din 1944, pr?bu?irea ??rii ?i ocupa?ia militar? barbar? a Armatei Ro?ii, consider?m c? dispari?ia documentului original, în condi?iile specifice momentelor din august 1944, a reprezentat implicit, în chip cu totul curios, condi?ia sine qua non a salv?rii sale PENTRU ISTORIE. Iar aceasta în condi?iile în care, în ziua urm?toare compunerii lor, Însemn?rile din celul? s-au pierdut în urma bombardamentului aerian german asupra Palatului Regal din Bucure?ti, în contextul represiunilor ordonate de Adolf Hitler drept r?spuns la destituirea regimului antonescian pro-german ?i la schimbarea pozi?iei României în R?zboiul Mondial din 1939-1945. Numai în chip miraculos, tot atunci, deci la 24 august 1944, documentul disp?rut printre d?râm?turi a fost descoperit de c?pitanul Gheorghe Teodorescu, din corpul de gard? al Palatului Regal, iar acesta, dup? mai mult de 35 de ani, mai precis la 20 mai 1980, l-a prezentat lui N. Ceau?escu, chemat s? aprecieze „asupra valorii politice ?i istorice”. Apreciind în mod just valoarea excep?ional? aÎnsemn?rilor din celul?, N. Ceau?escu le-a depus spre p?strare în fondurile centrale ale Arhivelor Na?ionale ale României din Bucure?ti, ele având s? fie valorificate prin publicare dup? evenimentele din 1989, începând din 1991.

Ceausescu vroia sa-i ridice o statuie lui Antonescu

N. Ceau?escu nu a fost un admirator al Mare?alului Ion Antonescu. Nici nu avea cum. Sub regimul Antonescu, N. Ceau?escu, comunist declarat ?i recunoscut, s-a aflat în deten?ie la Jilava, Caransebe? sau Tg. Jiu, iar documentele de care dispunem l-au înregistrat consecvent între opozan?ii de frunte ai regimului[3]. Dup? 1944-45, N. Ceau?escu, ca membru activ al conducerii superioare a UTC ?i, apoi, a PCR, a avut un rol proeminent, fiind în continu? ascensiune, pân? la ocuparea pozi?iilor supreme pe linie de partid ?i de stat, în 1965-1967. Fiind investit în martie 1974 Pre?edinte al României, N. Ceau?escu nu a ignorat la un moment dat, c?tre sfâr?itul anilor ’80, pe atunci când era preocupat de finisarea proiectului Casei Poporului, ca pe splaiul dâmbovi?ean al construc?iei faraonice s? se ridice un impozant monument[4] – acela alMare?alului Ion Antonescu!

Nu vom încheia acest capitol, f?r? a ne referi la cazul romanului Delirul.

Dup? cum se ?tie, un „caz” devenit celebru, intervenit într-un moment când N. Ceau?escu se afla înc? – orice s-ar zice – pe culmile afirm?rii sale politice interne ?i interna?ionale. Celebritatea ?i-a avut originile în multiple motive: Autorul romanului eraMarin Preda, unul dintre marii prozatori români, iar eroul operei nu era altul decâtMare?alul Ion Antonescu. În momentul apari?iei Delirului (1975), Mare?alul era înc?, dup? exact trei decenii de la sfâr?itul celui de-al doilea r?zboi mondial (?!), un nume interzis în România, iar cartea lui Marin Preda s-a bucurat rapid de dou? edi?ii (ianuarie ?i august 1975), difuzate într-un tiraj impresionant. Faptul a provocat nelini?te, în anume cercuri intelectualiste de la Bucure?ti, obi?nuite dup? 1944-1945 cu pagini literare penibile consacrate lui Ion Antonescu, precum pseudo-romanele fabricate de I. Ludo ?.a., în URSS ori în Germania „Literaturnaia Gazeta” ori „Der Spiegel” au reclamat „reabilitarea pe cale epic?” (sic!) a ex-mare?alului. Unele condeie înfierbântate au acuzat c? N. Ceau?escu în persoan? putea fi b?nuit de reabilitarea lui Ion Antonescu, de?i era clar pentru oricine – dup? cum a observat Mihai Ungheanu – c? Marin Preda, un scriitor de geniu ?i o con?tiin?? literar? profund?, nu trebuia s? fie b?nuit c? ar fi executat „o comand? politic?”.

În 2002, la împlinirea a 120 de ani de la na?tere, am coordonat ?i editat volumul colectiv Mare?alul Antonescu la judecata Istoriei. Contribu?ii, m?rturii ?i documente[5], în care am g?zduit cu deosebit? pl?cere contribu?ia lui Mihai Ungheanu consacrat? integral „cazului” Delirul[6] ?i conota?iilor sale relevate. In cuprinsul anexei III, cititorul poate reg?si paginile respective, inclusiv unele note ale Securit??ii din 1975 constatând  „pulsul” difuz?rii Delirului

Articol preluat de pe ZiaristiOnline.ro – Prof Univ Dr Gheorghe Buzatu: Nicolae Ceausescu si Maresalul Ion Antonescu

[1] Gh. Buzatu, Istoriografia ?i izvoarele, în Istoria Românilor, IX, România în anii 1940-1947, coordonator – Dinu C. Giurescu, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 2008, p. XXVII ?i urm.

[2] Vezi îndeosebi Auric? Simion, Preliminarii politico-diplomatice ale insurec?iei române din august 1944, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1979; Gh. Buzatu ?i colaboratori, Din istoria unei zile, Ia?i, 1979; Gh. Buzatu, coordonator, Actul de la 23 august 1944 în context interna?ional. Studii ?i documente, Bucure?ti, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, 1984; M. Varia, 23 august 1944. Studiu, Bucure?ti, 1993 (xerografiat); Istoria PCR. Sintez?. Documente, 5, Bucure?ti, f.a.; Gavriil Preda, coordonator, 23 august 1944. Evalu?ri ?i controverse, Ploie?ti, Mileniul III, 2006; Gh. Buzatu, ed., Trecutul la judecata istoriei. Mare?alul Antonescu – Pro ?i contra,Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2006; Gh. Buzatu, Antonescu, Hitler, Stalin, I-III, Ploie?ti-R. Vâlcea-Ia?i, 2005-2009; edi?ia a II-a, anastatic?, Ia?i, Tipo Moldova, 2010.

[3] Vezi, de exemplu, Tabelul nominal cuprinzând comuni?tii din „categoria A” – Cezar Mâ??, Serviciile secrete ale României în R?zboiul Mondial (1939-1945), Ia?i, Casa Editorial? Demiurg, 2010, p. 356 (locul 111 într-o list? de 793 de persoane).

[4] Informa?ia ne-a fost transmis?, cu titlu confiden?ial (septembrie 1995), de D-l General Ion Coman.

[5] Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2002, 463 p. (Colec?ia Românii în istoria universal?, nr. 96); edi?ia a II-a, sub titlul Trecutul la judecata Istoriei. Mare?alul Antonescu – Pro ?i contra, Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2006, 638 p..

[6] Vezi Gh. Buzatu, coordonator, Mare?alul Antonescu la judecata Istoriei, pp. 435-455.

Previous Profesorul Florin Constantiniu despre Săptămâna patimilor (23-28 iunie 1940). Cedarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei
Next Testamentul politic al Mareşalului Ion Antonescu

1 Comment

Care este opinia ta ? Ai curajul sa spui ceea ce gandesti !