Politeia: Cvorumul la referendum de 30%+1. Batalia juridica continua..


Motto : « Mă gândeam, la un moment dat, înainte de a da cuvântul domnului senator Iorgovan, dacă nu era bine să supunem la vot ca stenogramele şedinţei noastre să fie secrete pe timp de 20 de ani » (Nicolae Vacaroiu, Presedintele Senatului, dezbaterile privind revizuirea Constituției, 28 august 2003).

Episoadele anterioare le puteti citi AICI ,  AICI , AICI  ,  AICI , AICI , AICI , AICI si AICI

***

Cred ca cititorii blogului isi amintesc de contestatia impotriva cvorumului la referendum de 30%+1. Acea contestatie a fost scrisa de mine in data de 29 mai 2013, trimisa chiar in aceeasi zi deputatilor partidului Forta Civica si depusa la CCR abia pe data de 4 iunie 2013 de un numar de 83 deputati din opozitie (motivul intarzierii fiind acela ca PDL nu voia sa semneze o contestatie venita de la „amaratii” de la FC). Pentru reamintire, se poate citi aici textul original al sesizarii scrise de mine ; textul contestatiei oficiale depusa (cu insignificative completari) la CCR il puteti citi, pentru comparatie, aici.

In acea contestatie am atacat cvorumul de 30% folosind doua tipuri de abordari:

 1) abordarea sistematic-constitutionala, prin care aratam ca desi nu exista in Constitutie nici un text care sa reglemementeze explicit un anumit nivel al cvorumului, acesta nu poate fi stabilit in mod arbitrar de catre Parlament, ci prin raportare sistematica la textele constitutionale cu valoare de principiu, care expliciteaza sensul termenului de „majoritate” (50%+1 din totalul cetatenilor cu drept de vot). Astfel, in baza Constitutiei si jurisprudentei CCR relevante in materie (Deciziile 567/2006, 683/2012, 731/2012, 736/201), am aratat ca referendumul, ca „instrument al democratiei directe”, trebuie sa respecte intentia legiuitorului constitutional privind caracterul cat mai legitim si mai democratic al exercitarii directe a suveranitatii, care este conferit doar prin participarea unei majoritati de cel putin 50%+1 din totalul alegatorilor. Argumentam acest lucru si cu referire la modul in care este ales Presedintele Romaniei (cu votul majoritatii alegatorilor inscrisi in listele electorale: art. 81, alin.1 din Constitutie), sau in care legifereaza Parlamentul (cu votul majoritatii senatorilor si deputatilor: art. 67, alin.1 din Constitutie) sau in care este investit si demis Guvernul (cu votulmajoritatii senatorilor si deputatilor: art. 103 alin.3 si 113 alin. 1). Teza mea a fost aceea ca nu se poate stabili un cvorum arbitrar de 30%+1, cata vreme Constitutia contine texte cu valoare de principiu care arata ca prin „majoritate” se intelege mereu o majoritate de 50%+1.

2) abordarea procedural-europeana, prin care aratam ca nivelul cvorumului este un aspect substantial (nu unul tehnic-organizator) al referendumului, iar modificarea acestuia cu mai putin de un an inaintea anuntatului referendum de revizuire a Constitutiei contravine recomandarilor Comisiei de la Venetia privind bunele practici in materie de  referendum.

In Decizia nr. 334/2013, CCR a facut-o de oaie rau de tot, asa cum o pot face numai niste oameni care ori au interese politice, ori sunt incompetenti. Ma refer la cei 6 judecatori care au stabilit, intr-o maniera perfect schizofrenica si rusinoasa, urmatoarele:

  •  intr-adevar, nivelul cvorumului este un aspect substantial al referendumului si modificarea lui cu un an inainte de referendum incalca recomandarile Comisiei de la Venetia („Prin modificarea condiţiilor cu privire la validarea rezultatului referendumului, legiuitorul ordinar modifică în mod implicit efectele juridice ale referendumului, care constituie un element de structură al acestuia”), DAR
  •  Parlamentul il poate modifica totusi asa cum doreste ( „reglementarea sau modificarea condiţiilor privind validarea referendumului este de competenţa exclusivă a legiuitorului”), in timp ce Curtea, in loc sa vegheze la respectarea Constitutiei de catre Parlament, se multumeste doar sa ii mai tempereze dorinta de a-si impune vointa politica („Curtea trebuie să găsească un echilibru între necesitatea protejării dreptului de a decide participativ la referendum al cetăţeanului, ca drept fundamental, şi dorinţa unei majorităţi parlamentare de a-şi impune voinţa politică în stat la un moment dat”);
  • intr-adevar, in Constituţia României nu este reglementat explicit nivelul cvorumului la referedendum,DAR
  • nu exista nici un articol cu valoare de principiu in Constitutie pentru stabilirea unei majoritati in materie de referendum!!! („Din analiza textelor constituţionale în vigoare şi a actelor internaţionale în materie, Curtea constată că prevederile art.2 alin.(1), art.90, art.95 alin.(3) şi art.151 alin.(3) din Constituţie nu dispun expres cu privire la un anumit prag de participare la vot. Curtea nu a identificat vreun text care să impună ori să recomande un cvorum de participare la referendum, toate dispoziţiile constituţionale făcând referire la stabilitatea legislaţiei electorale, inclusiv cea cu privire la  referendum”).

 

 

In opinia mea, aceasta fraza din Decizia 334/2013 este cea mai rusinoasa din intreaga jurisprudenta a CCR. Trimitand in mod viclean si fatarnic la articolele 2, 90, 95 si 151, cei 6 judecatori ai CCR fugeau ca dracul de tamaie de adevaratele articolele cu valoare de principiu pe care eu le amintisem in sesizare si care aratau ca legiuitorul constitutional intelegea termenul de „majoritate” prin raportare la un cvorum decizional de 50%+1:

  • Art. 81 alin. (2) privind alegerea si art.  95 alin. (1) privind suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei;
  • Art. 103 alin. (3) privind alegerea si art. 113 alin. (1) privind demiterea Guvernului;
  •  Art. 76 alin.(1) privind legiferarea de catre Parlament.

Ori, in Decizia 334/2013,  cei 6 judecatori ai CCR nu doar ca nu au identificat nici macar  un text cu valoare de principiu in materia cvorumului (aveau toti orbul gainii si curajul melcului), insa au mai avut indrazneala sa emita doua „rationamente” demne de antologia rusinii juridice:

  • Desi „referendumul oferă poporului posibilitatea de a controla puterea şi modul de exercitare a acesteia[…]”, cu toate acestea „Dispoziţiile Legii fundamentale nu fac o ierarhie între cele două instrumente de realizare a puterii de stat: organele reprezentative şi referendum, acestea neputând fi considerate a avea natură subsidiară unul faţă de celălalt…referendumul nu constituie o alternativă pentru democraţia parlamentară, iar utilizarea acestuia în mod abuziv poate conduce la subminarea legitimităţii şi a rolului Parlamentului ca organ reprezentativ al poporului”. Carevasazica, democratia indirecta e mai valoroasa decat democratia directa, delegatul poseda mai multe drepturi decat detinatorul de drept al suveranitatii, iar CCR se ingrijeste ca Sfantul Parlament sa nu fie subminat de tiranul de popor!!!
  • Desi „Parlamentul poate  să intervină în această materie a legislaţiei referendare, cu condiţia de a nu o supune unor modificări strict conjuncturale, pe baza unor susţineri de oportunitate ori a înţelegerii politice, care avantajează una sau alta dintre forţele politice reprezentate în Parlament şi care formează la un moment dat o majoritate parlamentarăcu toate acestea „dacă o lege ce vizează substanţa dreptului referendar adoptată de o majoritate parlamentară la un moment dat reuşeşte să întrunească susţinere parlamentară majoritară timp de un an, se poate presupune că ea reflectă în mod real o majoritate electorală şi că democraţia nu ar putea fi în niciun fel afectată, ca de altfel nici caracterul de stat de drept şi democratic al României”. Carevasazica, Parlamentul nu trebuie sa faca modificari conjuncturale ale legii referendumului, insa daca la un moment dat o majoritate conjuncturala in Parlament reuseste sa modifice nivelul cvorumului si sa afecteze astfel substanta referendumului si vointa poporului suveran, „se poate presupune” (!!!) ca legea conjunctural adoptata reflecta vointa majoritatii cetatenilor (!!!).
  • Desi „Parlamentul poate  să intervină în această materie a legislaţiei referendare, cu condiţia de a nu o supune unor modificări strict conjuncturale, pe baza unor susţineri de oportunitate ori a înţelegerii politice, care avantajează una sau alta dintre forţele politice reprezentate în Parlament şi care formează la un moment dat o majoritate parlamentarăcu toate acestea „dacă o lege ce vizează substanţa dreptului referendar adoptată de o majoritate parlamentară la un moment dat reuşeşte să întrunească susţinere parlamentară majoritară timp de un an, se poate presupune că ea reflectă în mod real o majoritate electorală şi că democraţia nu ar putea fi în niciun fel afectată, ca de altfel nici caracterul de stat de drept şi democratic al României”. Carevasazica, Parlamentul nu trebuie sa faca modificari conjuncturale ale legii referendumului, insa daca la un moment dat o majoritate conjuncturala in Parlament reuseste sa modifice nivelul cvorumului si sa afecteze astfel substanta referendumului si vointa poporului suveran, „se poate presupune” (!!!) ca legea conjunctural adoptata reflecta vointa majoritatii cetatenilor (!!!).

Simt nevoia sa aplaud in picioare aceste „rationamente” juridice ale celor 6 judecatori de la CCR. S-au intrecut pe ei insisi, au dat dovada ca interpreteaza sistematic si loial legea fundamentala, ca isi cunosc propria jurisprudenta si ca inteleg ce inseamna cu adevarat sa aperi suprematia Constutiei de abuzurile „supremului organ legislativ”. Pentru cine citeste cu atentie Decizia 334/2013, senzatia este ca CCR s-a pus pe aparat bietul Parlament de tiranicul popor suveran si ca intentia explicita a celor 6 judecatori a fost sa calce in picioare conceptul de „referendum” si sa delegitimeze exercitarea directa a suveranitatii de catre popor.. Din partea Monei Pivniceru acest lucru nu ma mira, insa nu ma asteptam sa vad aceeasi abordare si la alti judecatori ai CCR.

***

 Dupa o cerere de reexaminare, care a fost tratata cu sictir de „supremul organ reprezentativ”, Presedintele Romaniei a contestat si el la CCR, la data de 21 septembrie 2013, legea care stabileste un cvorum de validare de 30%+1 la referendum.

 

Trebuia sa o faca? Absolut. Macar pentru motivul strict tactic (insa perfect legitim sub aspect constitutional) de a intarzia intrarea in vigoare a cvorumului de 30%+1 si pentru a impiedica cuplarea primului tur al alegerilor prezidentiale din 2013 cu referendumul de adoptare a Constitutiei Infractorilor. Presedintele a facut ceea ce trebuia sa faca orice Presedinte care a jurat sa respecte si sa apere Constitutia.

Avea dreptul sa o faca? Da, in masura in care folosea alte argumente decat cele folosite de mine in sesizarea din 4 iunie sau in masura in care considera ca poate extrage din aceleasi argumente aspecte noi, care ar putea determina judecatorii CCR sa se aplece asupra problemei cu gravitatea si profesionalismul ce au lipsit total in Decizia 334/2013.

Sunt argumentele Presedintelui (mult) diferite de ale mele?

La aceasta intrebare nu voi raspunde, pentru a nu da nici un prilej infractorilor din USL sa foloseasca aceasta postare pentru a combate sesizarea lui Traian Basescu.

 Cu toate acestea, cateva lucruri trebuie sa semnalez:

  1. Presedintele beneficiaza de avantajul tactic ca cei 6 judecatori ai CCR au fost obligati deja de sesizarea mea sa isi faca publice „argumentele”, iar sesizarea lui Traian Basescu le poate combate cu argumente noi sau prin invocarea altor decizii relevante ale CCR. In acest sens, ca elemente de noutate, remarc invocarea Deciziei 334/2013 si articolului 151 din Constitutie.
  2. Remarc, de asemenea, invocarea Deciziei 731/2013 a CCR (in care insasi Curtea stabilise ca pentru stabilirea corecta a vointei poporului suveran  este necesara consultarea majoritatii cetatenilor inscrisi in listele electorale) si avansarea argumentului ca nu exista nici un element de noutate care sa justifice schimbarea acestei jurisprudente (cu alte cuvinte, Traian Basescu vrea sa obtina negru pe alb de la CCR ori o auto-contrazicere oficiala, ori o detaliere a ratiunilor pentru care aceasta decizie nu se mai aplica, ori o reafirmare a ei).
  3. Presedintele se straduieste sa refaca distinctia (stearsa de CCR) intre detinatorul suveranitatii si reprezentul detinatorului  si sa sustina in fata CCR intaietatea (sub aspect juridic) vointei poporului stabilita prin referendum in raport cu legiferarea indirecta prin Parlament (« Însă, modul cel mai eficient si clar de consultare directă a vointei populare si, totodată, instrument al democratiei directe, este referendumul »).

Sesizarea Presedintelui are sanse sa reuseasca acolo unde a esuat sesizarea mea ? Putem fi optimisti ca de data asta CCR va respecta Constitutia si propria jurisprudenta si va stabili ca exista articole constitutionale cu valoare de principiu care stabilesc implicit nivelul cvorumului la 50%+1 din totalul alegatorilor ? Greu de spus. Mai nou, la CCR se judeca in functie de interese personale.

Putem spera macar un reviriment de ultim moment al constiintei unora din cei 6 judecatori, care in vara au fost de acord cu cvorumul de 30% ? Da, insa acest reviriment este conditionat de un aspect pe care il voi dezvalui dupa finalul lunii octombrie.

Este sesizarea Presedintelui suficienta pentru a intarzia intrarea in vigoare a legii si a impiedica definitiv cuplarea referendumului de adoptare a Constitutiei Infractorilor cu primul tur al alegerilor prezidentiale din 2014 (asa cum spunea Valeriu Zgonea) ? Inca nu.

Daca totusi CCR isi mentine considerentele din Decizia 334/2013 si aproba un cvorum de validare a referendumului de 30%+1, se mai poate face ceva pentru a impiedica adoptarea Constitutia Infractorilor cu noul cvorum? Da. Insa despre ultima si cea mai nebanuita, dar eficienta arma vom discuta la momentul oportun.

 

via Politeia

Previous Der Spiegel: Romania's Powder Keg: Mine Project Launches Protest Movement
Next Zgonea: Guvernul României are obligaţii internaţionale privind Roşia Montană

No Comment

Care este opinia ta ? Ai curajul sa spui ceea ce gandesti !