La ce sunt buni istoricii. Cazul retrocedărilor imobiliare către supuşii maghiari


Sorin Oprescu era să leşine de surprindere când a aflat că sub Piaţa Universităţii se găsesc ruinele Mănăstirii Sfântul Sava cu cimitirul aferent şi că trebuie făcută descărcarea arheologică înainte să se facă parcarea subterană. Dacă Sorin Oprescu şi-ar fi întrebat la timp angajaţii – respectiv istoricii de la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti – ar fi ştiut că locul unde vroia să sape avea dedesubt nişte trecut cu arheologie. Sau putea să citească placa de pe clădirea unde scrie mare PSD din Piaţa Universităţii, pe placă scrie mic că acolo a fost o mănăstire. Un prim exemplu, variantă simplă.

Mai complicat este cu proprietăţile maghiare din Transilvania. Primesc de multă vreme mesaje referitoare la abuzurile săvârşite cu legea-n mână cu privire la retrocedări masive de clădiri, terenuri şi păduri din Transilvania către cetăţeni şi instituţii de origine maghiară. Nu am resursele şi cunoştinţele juridice să înţeleg toate mecanismele fenomenului, pot doar să spun că se desfăşoară la un nivel foarte extins. Ar fi interesant un studiu pe tema asta, să ştim şi noi exact ce proprietăţi imobiliare au fost retrocedate către supuşi ai statului maghiar, care este suprafaţa lor, unde sunt situate (cine ar putea face aşa ceva?!?). Pentru că mi se pare o măgărie infinită.

Prin procesul optanţilor din perioada interbelică (încheiat în 1930) proprietarii maghiari din Transilvania ale căror terenuri au fost expropriate au fost despăgubiţi. Există un tratat de prietenie din 1954 prin care Ungaria şi România se obligă reciproc să renunţe la cereri de despăgubire. Tratatul ăsta a fost folosit de Budapesta atunci când statul român a deschis subiectul moştenirii Gojdu (o altă nesimţire infinită!) – ce mai vreţi, nu aţi spus că gata cu despăgubirile între noi? Pe de altă parte, ungurii au dat-o la şmecherie: retrocedările din Transilvania au fost făcute pentru persoane private şi instituţii religioase – adică nu se aplică tratatul din 1954. Ar fi interesant de văzut în câte cazuri instanţele româneşti au procedat la retrocedare integrală care s-a referit la exproprierile din 1921. Din câte ştiu eu, retrocedările se referă la exproprierile din perioada comunistă, nu la cele din 1921. Dar cine să se ocupe de toate detaliile acestea?

continuarea pe George Damian blog

Previous Vocea Rusiei: Europa fracturată
Next Ruşine: Germania şi Rusia somează România să recunoască Pactul Ribbentrop-Molotov

No Comment

Care este opinia ta ? Ai curajul sa spui ceea ce gandesti !