Johnny Raducanu ne-a ramas in suflet


“Cîntam tot timpul, într-o dimineaţă am cîntat pînă la patru, iar cînd m-am oprit, m-a sunat un prieten poet de la etajul doi: Johnică, de ce te-ai oprit, mai cîntă, bre, că nu pot să dorm altfel!». Şi eu stau la şapte, domnule, îţi dai seama?! Dormeau cu uşa deschisă, doar să m-audă cîntînd!”

 

Pe numele sau real Raducanu Cretu, Johnny Raducanu s-a nascut la 1 decembrie 1931 la Braila  intr-o familie de romi cu traditii muzicale de peste 300 de ani.

Contrabasist, pianist, compozitor, Raducanu a devenit, cu timpul, unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai acestui gen si mentorul unor tineri talentati. A fost supranumit de catre marele jazzolog american Leonard Feather “Mr. Jazz Of Romania”.

S-a remarcat ca un talentat interpret de jazz la contrabas inca de la 19 ani. A facut studii muzicale la Iasi si Cluj, apoi la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din Bucuresti (clasa contrabas, 1953-1956). Indrumator activ al tinerei generatii, Johnny Raducanu este considerat un veteran al muzicii romanesti de jazz. In 2005 si-a lansat cartea “Tara lui Johnny”.

I-a fost conferita ”Diploma de merit” oferita de Departamentul cultural al Statelor Unite pentru activitatea muzicala (1976).

Jazzman-ul si-a petrecut ultimii ani de viata retras de ochii lumii, dar cu muzica in suflet. Dupa o cariera muzicala de 60 de ani, legendarul Johnny Raducanu s-a retras in garsoniera sa. Prietenii nu l-au vizitat, pentru ca, dupa cum spunea maestrul, au mai ramas doar oamenii rai si lichelele, dintre cei pe care i-a cunoscut. Nici copii nu a regretat ca nu a facut. Sotia sa a murit cu cinci ani inaintea sa.

Johnny Raducanu a cantat cu nume importante ale muzicii si a lansat albume precum “Jazz trio – Seria jazz nr. 4” (1966), “Jazz in tara mea (Jazz in my country)” (1967), “Confesiuni” (1979), “Confesiuni II” (1982), “Confesiuni III – Seria jazz nr. 21” (1986) si “Jazz Made in Romania” (1987).

 

 

JOHNYY RADUCANU la PROFESIONISTII – emisiune realizata de cea mai buna realizatoare TV: Eugenia Voda

 

[wpfblike]

 

Johnny Răducanu a povestit că prima dată în viaţă s-a îmbătat într-o gară, cu Maria Tănase.

“Prima mea mare beţie a fost cu Coana Maria Tănase. Coana Maria era ca o regină. Avea o broşă mare în frunte, atât de mare, că putea să cumpere cu ea tot bulevardul Brătianu. Se îmbrăca de la Paris. Lucrase cu tata, pe care-l luase în formaţia ei, alături de Grigoraş Dinicu şi Fănică Luca. După război, Coana Maria Tănase avea trupa ei în care mă adoptase şi pe mine. Făceam turnee prin toată ţara, dar printre primele spectacole împreună am avut unul într-un orăşel de pe lângă Bucureşti, Leordeni. Singurul birt din tot oraşul era în gară. Acolo m-am îmbătat prima dată. Formidabilă chestie!”, a scris artistul.

“Adio mamă!” şi “Jamaica”, băuturile care i-au pus capac lui Johnny Răducanu

Potrivit mărturisirilor sale, muzicianul s-a îmbătat prima dată la 22 de ani. “Băusem un soi de lichior de anason care se numea Adio mamă! sau Te-am văzut printre morminte – prima băutură consacrată de comunişti. Era un lichior verde-verde, un dezastru. Era cald, şi pe-atunci nu aveai bere la îndemână ca să-ţi stingi setea. Aşa că am completat… cu rom Jamaica. Le-am combinat până când mi-am ieşit din minţi. Eram în gară şi trebuia să plecăm, dar nu m-am putut urni din loc. Am intrat într-un fel de comă relativ suportabilă”.

Maria Tănase l-a întins pe o bancă şi l-a lăsat în grija şefului de gară.

“Coana Maria mă legase la cap cu o eşarfă albă de mătase, pe care o udase într-o fântână, şi m-a întins pe o bancă. L-a chemat pe şeful gării şi i-a spus: “Bă, ai grijă de ăla, că ţin tare mult la el. Mâine mi-l trimiţi pachet!” Apoi m-au lăsat dormind pe bancă. A doua zi, am fost expediat cu trenul la Bucureşti. Nu pot să spun că mă resimţeam foarte tare, doar că plângeam întruna. Aveam vreo 22 de ani, eram student şi mă făcusem de ruşine faţă de Coana Maria”, a adăugat acesta.

Întâmplarea de atunci l-a marcat mai târziu pe artist. “Atunci a fost prima mea beţie sinistră. După aceea, am mai băut, desigur, dar nu m-am dat niciodată în spectacol, fiindcă e o mare mitocănie să te îmbeţi în societate”, a încheiat Johnny Răducanu.

Gandul.info

[wpfblike]

 

Ultimele interviuri ale lui Johnny Răducanu

[wpfblike]

Într-un dialog purtat cu George Rădulescu, în februarie 2001, în ciclul de interviuri „La masa Adevărului”, Johnny Răducanu a explicat de ce a revenit în România, în anii dictaturii, când putea rămâne la Londra sau la New York, unde mergea deseori în turneu.

„Educaţia mea, şi a tuturor celor din generaţia mea, au fost strada, cartierul, oamenii cu care eram. Fiecare contribuiam cu o picătură la frumuseţea ţării”, a răspuns artistul, referindu-se la frumuseţea relaţiilor umane. „N-am rămas în America, mi-am spus că nu am voie să-mi părăsesc mormintele”.

L-a cunoscut pe marele actor Peter Ustinov, când cânta la Hilton, a fost foarte apreciat de Anthony Quinn. La rândul său, a iubit America şi artiştii ei şi a considerat că New Yorkul „e cel mai tare oraş de pe planetă”.

Despre boală şi despre credinţă

În interviul acordat ziarului „Adevărul”, Johnny Răducanu a recunoscut că n-a fost un om foarte religios. „Eu am vorbit de câteva ori cu Dumnezeu. Am avut noroc. Eram în unele situaţii şi l-am rugat să mă ajute. I-am spus: «Vă rog să nu vă supăraţi că eu nu mă mai duc la instituţia pe care pământenii au făcut-o, dar Dumneavoastră ştiţi de ce!»”.

„Tatăl nostru”, ca armă

Amintind despre Revoluţie, Johnny Răducanu puncta „I-am spus lui Dumnezeu că o să mă duc la o biserică dacă o să mai găsesc persoane precum Părintele Galeriu. La Revoluţie, atunci când trăgeau cu armele porcii ăia şi-i omorau pe nevinovaţi, dacă vreo 500 de preoţi din Bucureşti porneau din Piaţa Unirii şi mergeau până la Universitate, cu lumânări, spunând «Tatăl nostru», se opreau şi furnicile. Ar fi îngheţat toţi. Asta înseamnă putere dumnezeiască”.

Într-un alt interviu, acordat ziarului „Click”, pe 20 august 2011, Johnny Răducanu a vorbit despre boala lui. În urmă cu patru ani, artistul a fost operat pe cord deschis, perioadă în care a fost diagnos­ticat cu diabet. „Boala a avansat. Fac dializă. E un atac la libertatea mea personală. Mă simt ca un câine în lesă. Şi-n puşcărie ar fi mai bine: dacă îţi dă mâncare şi libertatea de a te plimba măcar prin curte şi tot e mai uşor de suportat nenorocirea. E cam dură comparaţia, dar asta simt”, a spus muzicianul.

“Pe domnul Ustinov l-am cunoscut cântând. Îmi făceam meseria cu dragoste, ca şi dânsul. Cântam la pian puţin din Bach, puţin din Chopin, romanţe româneşti, tot felul de muzici din filme.”

Johnny Răducanu

jazzman

[wpfblike]

Adevarul.ro

 

 

Previous The White House Fact Sheet: Implementing Missile Defense in Europe
Next Alexandru Ioan Cuza si reforma militara

No Comment

Care este opinia ta ? Ai curajul sa spui ceea ce gandesti !