G.Pruteanu: Despre Herodot si neamul tracilor


Transcrierea emisiunii “Doar o vorba sa-ti mai spun” – George Pruteanu- 25.04.1997

          Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, bună seara. Aş vrea să aduc în discuţie, în minutele care urmează, două vorbe spuse mereu doar pe jumătate. Nu mă refer la vocabule propriu-zise, reduse de un anume uz la 50%, de genul: juma-jumaprofuldiriga etc., deşi ar merita şi acestea un comentariu, dar îl las pe altădată. E vorba de gînduri mai complexe, din care, printr-o rea obişnuinţă, se spune doar o bucată.
Dacă bănuiţi că am în vedere dictoane din acelea din care se rostesc îndeobşte doar primele cuvinte (cum ar fi Sic transit… – pentru Sic transit gloria mundi, aşa trece gloria omenească; sau Cine sapă groapa altuia…, restul înţelegîndu-se de la sine) –  ei bine, tot n-aţi ghicit. E în chestie ceva mai complex, cu bătaie mai lungă.
S-o iau pe îndelete. Cred că ştiţi, nu se poate să nu ştiţi – încă din şcoală trebuie să-l fi auzit – un citat celebru din Istoriile lui Herodot, în legătură cu strămoşii noştri traci şi ramura lor geto-dacii. Vi-l reproduc încă o dată. Iată ce spune Herodot în Cartea a IV-a a istoriilor sale, în paragraful 93 (citez după ediţia de la Ed. Ştiinţifică, din 1961, traducerea fiind a Feliciei Vanţ Ştef):
          “Geţii (cărora romanii le vor spune daci) sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”.
Urmînd o sugestie a lui Adrian Marino, să mergem însă mai departe. Ajungem la Cartea a V-a. Ce zice Herodot acolo? La început, tot lucruri bune şi plăcute; citez din paragraful 3: 
“După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrînt”.

Aici, însă, se termină jumătăţile care se citează de regulă spre a ne auto-flata. Să citim ce scrie istoricul de acum 2500 de ani mai jos:
          “Dar unirea lor e cu neputinţă şi nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi”.
Simţiţi cum bate pîrdalnicul de Herodot, din secolul 5 î.Cr., pînă în ziua de azi? Şi staţi, că n-aţi auzit încă toată cealaltă “jumătate”. În paragraful 6 al Cărţii a V-a, zice aşa, pardon:
          “La ei, la traci, trîndăvia** este un lucru foarte ales, în vreme ce munca cîmpului e îndeletnicirea cea mai umilitoare; a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de viaţă”.
Nu prea ne mai place, aşa e? Şi dacă mai citim, tot în paragraful 6 din Cartea a V-a, că
          “La traci există următoarea rînduială: îşi vînd copiii pentru a fi duşi peste hotare”,
chiar că, din lăudător al străbunilor, Herodot devine parcă primul “denigrator” (în slujba cine-ştie-căror agenturi) al neamului nostru şi al tranziţiei noastre dinspre of spre aoleu.
Eu n-am timp să comentez, ci doar v-am supus judecăţii ambele jumătăţi ale observaţiilor sale nepărtinitoare.

          Să trec la cealaltă vorbă, care se spune şi ea de obicei trunchiată stupid. Nu e chiar fără legătură cu cea dinainte, deşi le despart zeci de secole. Mai ales după 1989, s-a putut auzi, în varii împrejurări, ideea că în societăţi ca a noastră, care au suferit un brusc proces de liberalizare, ar funcţiona o obsesie colectivă, ca un comandament unic, faimosul îndemn al omului de stat francez din veacul trecut, François Guizot: Enrichissez-vous!” Îmbogăţiţi-vă!
DAR e un fals! E doar o jumătate! Ministrul lui Ludovic Filip n-a dat acest sfat cu alură sălbatică: faceţi orice, nu ţineţi seama de nimic, călcaţi pe principii sau pe cadavre ca să puteţi dormi pe o saltea de bani! Nu! Nici vorbă! E absurd: Guizot, care era şi un fervent credincios protestant, deci avînd cultul străduinţei în suflet şi frică de Dumnezeu, nici n-ar fi putut propovădui aşa o grosolănie. Spusa sa întreagă, pe care vulgarizatorii ne-au transmis-o ciuntită, este:
Enrichissez-vous par l’épargne et le travail!”,
adică “Îmbogăţiţi-vă prin buna chivernisire a banilor şi prin muncă!” E cu totul altceva.

Împrejurările de atunci seamănă întrucîtva cu cele de acum: în 1843, cînd a spus Guizot aceste vorbe, în Franţa se punea problema ca populaţia să înceapă a-şi folosi drepturile politice şi sociale cucerite prin Revoluţie, pentru a o duce mai bine. Dar e incorect să i se atribuie înţeleptului demnitar şi istoric premisele capitalismului de junglă sau maidan care se practică masiv la noi.

          Vă salut cu cea mai tracică solemnitate.

Comentarii:

** În general, în antichitate, încă din democraţia militară, iar în sclavagism cu atât mai mult, munca fizică prestată pentru procurarea celor necesare traiului a fost considerată de stăpânii de sclavi ca o îndeletnicire josnică, rezervată sclavilor; de aici, trândăvia aparţinea nobililor, ea constituia un titlu de nobleţe

Textul lui Herodot in limba greacă şi traducerea în limba engleză:

http://herodot.glossa.dk/hdt4.html#par93

Previous De ce nu poate reveni monarhia in Romania
Next P.Etienne: Aceşti români care au făcut Franţa

1 Comment

  1. ajutornic
    24/10/2012
    Reply

    The Thracians who "do not belong to these tribes" have the customs which follow. They sell their children to traders….

Care este opinia ta ? Ai curajul sa spui ceea ce gandesti !