Fenomenul Pitesti sau reeducarea opozantilor politici


Autor: Dragnea Mihai

“Fenomenul Pitesti” a reprezentat un experiment de reeducare, ce consta în distrugerea psihică a individului. Aceasta “operatiune” a început în 1949, la închisoarea de la Pitesti. Securitatea a pus la cale un plan pentru lichidarea rezistentei morale a detinutilor politici, după modelul lui Anton Makarenko. Experimentul a încetat în anul 1952.

Acest plan bolsevic presupunea reeducarea tuturor opozantilor politici în spiritul comunist, prin stergerea vechii identităti a fiecăruia si înlocuirea ei cu una nouă, tipic bolsevică. Detinutul nu trebuia să se “vindece” după eliberare, urmând a-si însusi un comportament comunist.

Planul va fi posibil doar cu ajutorul torturii neîntrerupte si a sistemului tortionar, când cel ce tortura stătea în aceiasi celulă cu victima, până la îndeplinirea obiectivului propus. Suferinta continuă făcea ca detinutul să îsi piardă personalitatea si demnitatea umană, ajungând la slăbiciune interioară, fapt ce favoriza implementarea în psihicul detinutului a unei constiinse sociale tipic comunistă. Astfel, tortura detinutilor era un mijloc, si nu un scop.

Prin denuntare, datorită torturii neîntrerupte, cei chinuiti ofereau si numele altor asa-zisi “colaboratori” ai fostelor partide, mai ales ai Gărzii de Fier. Astfel, cei denuntati erau arestati la rândul lor de către Securitate si trimisi la Pitesti, pentru reeducare. O parte din detinuti, deveneau din victime “călai” (tortionari).

La acea perioadă, seful Securitătii era cunoscutul Nikolski, fiind sprijinit de colonelul Dulgheru si colonelul Sepeanu. La penitenciarul din Pitesti, director era căpitanul Dumitrescu Alexandru. Acesta va fi transferat la închisoarea de la Mărgineni, imediat după ce va lua sfârsit experimentul de la Pitesti. Mâna dreaptă a căpitanului Dumitrescu era locotenentul Marina, un comunist convins, ce împărtăsea idei anticrestine. Printre gardieni, care la rândul lor fuseseră fosti detinuti, cel mai de seamă era . Acesta a făcut parte din Frătiile de Cruce ale legionarilor, în perioada anilor 1940-1941, urmând a părăsi Miscarea Legionară după rebeliunea din ianuarie 1941 si a se înscrie în Partidul Comunist Român. Mai târziu, Turcanu va deveni membru în Biroul Judetean de Partid din Iasi.

Eugen Turcanu - Fenomenul Pitesti

Unul dintre fostii camarazi legionari ai lui Turcanu, din anturajul lui Alexandru Bogdanovici (sef legionar), îl va denunta pe acesta în 1948 după o anchetă a Securitătii. Turcanu va fi condamnat la 7 ani de închisoare corectională, urmând a fi trimis la Pitesti, unde va ajunge tortionar si va tortura sute de prizonieri, răzbunându-se pe Bogdanovici sub pretextul că acesta “aranjase” denuntarea lui.

Dumitru Bacu explică motivele pentru care a fost aleasă închisoarea de la Pitesti pentru acest teribil experiment. Penitenciarul se află lângă municipiul Pitesti, în directia N-V, în apropierea unui pârâu. Lângă complexul respectiv nu se afla nici o locuintă, fapt ce a permis o bună desfăsurare a ostilitătilor fată de detinuti, în incinta penitenciarului.

Inchisoarea din Pitesti

Tot Bacu ne mai relatează că studentii din penitenciar erau împărtiti în patru categorii:

În prima categorie intrau cei retinuti fără sentintă judecătorească. În a doua categorie se aflau cei condamnati pentru delicate minore. În cea de-a treia se găseau detinutii ce reprezentau “dusmanii mai mici ai regimului”. În fine, în cea de-a patra categorie intrau opozantii convinsi ai regimului, fie din vreun partid sau pur si simplu regalisti ori anticomunisti.

Această împărtire avea ca scop bine definit izolarea “sefilor” fată de categoriile minore, pentru a împiedica o eventuală comunicare între detinuti si astfel, a creea o stare de incertitudine în psihicul fiecărui detinut. Corespondenta cu familiile prizonierilor si rudele acestora va fi suprimată.

Procesul reeducării de la Pitesti avea patru faze:

1.”Demascarea externă” unde detinutul trebuia să-si arate credinta si loialitatea fată de partid, ideologia comunistă si fată de Organizatia Detinutilor cu Convingeri Comuniste (O.D.C.C.). Detinutul trebuia să mărturisească orice informatie care putea ajuta la anchetă si să denunte orice persoană care intrase în contact cu cel anchetat, din considerente politice sau sociale. Declaratiile erau făcute întâi verbal, în plină tortură, urmând a fi verificate de cineva din Comitetul de Reeducare, apoi notate în scris, semnate cu forta de catre cel anchetat si trimise la Interne.

2.”Demascarea internă” prsupunea denuntarea oricărui coleg de celulă sau din penitenciar, ce dăduse ajutor altui detinut, fie prin sprijin moral ori material, sau care făcuse afirmatii defăimătoare la adresa regimului comunist, penitenciarului ori la adresa lui Turcanu sau altor tortionari. Această fază a procesului reeducării urmărea anihilarea morală a detinutului si distrugerea personalitătii si caracterului acestuia.

3.”Demascarea publică” făcea referire la faptul că detinutul trebuia să renunte la orice pasiuni si dorinte, precum si la orice ideal propriu, începând cu familia, rudele, prietenii si terminând cu credinta în Dumnezeu.

4.În ultima faza, detinutul este silit să conducă procesul de reeducare al celui mai bun prieten al său, devenind tortionarul acestuia.

Tortura nu consta numai în forta fizică, ci era în primul rând o tortură psihică ce făcea detinutul să cedeze psihic si să asculte neconditionat de tortionarii săi, măcar pentru o clipă de liniste. După oprirea experimentului, se va organiza un asa-zis process ce avea ca scop unic găsirea vinovatilor pentru aceste evenimente fară precedent în istoria României.

Comunistii vor da vina pe legionari, prin persoana lui Horia Sima. Ei vor sustine că acesta a dat ordin unor legionari ce se aflau în penitenciarul de la Pitesti, să recurgă la un regim de teroare fată de toti prizonierii, inclusiv fată de camarazii lor gardisti. Cel mai bun exemplu era oferit prin persoana fostului legionar Eugen Turcanu, care va ajunge gardian în penitenciar si va aborda un comportament brutal fată de prizonieri.

Acest eveniment s-ar fi produs datorită lipsei de vigilentă a administratiei închisorii, urmând ca Securitatea să demaste acest plan “legionar” si să treacă la măsuri dure.

Bineînteles că aceste afirmatii ale regimului comunist de la Bucuresti erau niste aberatii. Măsurile de securitate de la penitenciar erau foarte drastice, astfel că un asemenea plan era practic imposibil de realizat. Fiecare miscare a detinutilor era controlată cu strictete.

Majoritatea detinutilor din penitenciarul de la Pitesti, erau legionari. Alaturi de ei se găseau si national-tăranisti, liberali sau evrei sionisti, ce fuseseră retinuti de către Securitate. Membrii O.D.C.C. în frunte cu Turcanu, vor fi judecati si condamnati la moarte, pentru torturile acestora fată de prizonieri. Acest process va fi secret, la el neputând participa decât organele comuniste.

Printre detinuti, se găsesc persoane precum Alexandru Todea, Dumitru Bordeianu, Corneliu Coposu,Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Eugen Măgirescu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Constantin Oprişan, Mihai Iosub, Ioan Pintilie sau preotul Roman Braga.

Nici măcar în Gulagurile sovietice nu vom întâlni asemenea metode. Singurul stat unde vom putea observa procese similare de reeducare, va fi China Maoistă, unde exista un experiment asemănător în închisorile de la Pekin. Acolo, toti detinutii erau reeducati printr-un proces similar, urmând a deveni comunisti convinsi.

La Pitesti si Pekin, sistemul de reeducare avea aceleasi planuri, si anume transformarea detinutilor în tortionari si folosirea lor împotriva altor detinuti, până la atingerea scopului propus: reeducarea în spiritul comunist. Fenomenul Pitesti va depăsi în oroare, si nu în durată, reeducarea maoistă din închisorile de la Pekin.

 

 

 

Bibliografie

Virgin Ierunca, Fenomenul Pitesti, Editura Humanitas, Bucuresti, 1990.
Bacu Dumitru, Pitesti. Centru de reeducare studentească, Editura Cuvântul Românesc, Hamilton, 1989.

Previous P.Etienne: Aceşti români care au făcut Franţa
Next Bătălia dintre Vasile Lupu și Matei Basarab

No Comment

Care este opinia ta ? Ai curajul sa spui ceea ce gandesti !