Eminescu să ne judece!


Scris de Roxana-Eliza S.

Cineva drag mie m-a întrebat dimineața devreme, când am vorbit pentru prima dată la telefon, dacă știu ce zi este astăzi. M-am gândit întâi la dată. 15. 15 ce? Iunie… Doamne, e ziua aceea… Căci într-o dureroasă și neagră zi pentru noi, dacii (adică pentru cei care ne spunem astăzi români) într-o zi de 15 iunie a murit Sfântul nostru Domn Eminescu…

De ce dureroasă și neagră această zi? Nu numai pentru că s-a stins unul dintre cei mai mari Creatori ce s-au ridicat vreodată din neamul măreților daci și care au primit Esența Divină de la Dumnezeu la naștere dar și pentru că Domnul nostru Eminescu a murit atât de tânăr, în condiții cu totul și cu totul teribile și purtând în suflet dureri și experiențe crâncene.

 

Pentru cel ce vrea să cunoască și e însetat de adevăr, dovezile privind circumstanțele morții Domnului Eminescu dezvăluie fapte tulburătoare, abominabile, sfâșietoare, experiențe terifiante prin care  Omul Eminescu a trebuit să treacă. Și de ce asta?

De ce una dintre cele mai luminate minți ale națiunii noastre a trebuit să fie umilit, chinuit, schingiuit în dorința de a fi răpus, de a fi redus la tăcere, sacrificat și apoi ucis? Pentru că Domnia Sa era un mare iubitor de Adevăr pe care îl rostea tare, îl scria, îl simțea, îl transmitea celorlalți… Iar astfel de minți luminate  și curajoase se dovedesc a fi periculoase pentru pozițiile unora. Iar în jurul oamenilor ca Eminescu  se țese o pânză neagră tesută din calomnii, neadevăruri, umilințe, injurii…

Oameni ca Eminescu sunt declarați nebuni… Și astăzi Spititul Său produce spaimă unora. De aceea e împins tot mai mult spre uitare… Citiți doamnelor și domnilor, citiți despre dovezile pe care cărturari de seamă contemporani nouă chiar, le aduc în lumină spre a arăta cine a fost cu adevărat Domnul nostru Eminescu!

Vă veți cutremura…

Mihai Eminescu
Mihai Eminescu

Și veți înțelege măreția și curajul acestui bărbat, setea de adevăr, de frumos… Eminescu vedea sinistrul în care colcăie putregaiul și minciuna unei societăți prost întocmite… Și spunea asta celorlalți români, ca să se deștepte…

Și acum o mărturisire.. L-am iubit pe Eminescu… L-am iubit încă de când, mică fiind, mama îmi citea mereu dintr-o carte veche a Poetului dulcile stihuri cu însemnătăți tainice, de pe când rosteam pe de rost Somnoroase păsărele, l-am iubit când, mai târziu  citeam cu atâta drag Floarea albastră, De ce nu-mi vii, Pe lângă plopii fără soț, Mai am un singur dor…

Și l-am iubit și mai mult și am înțeles de ce a trebuit să moară la 39 de ani când i-am citit apoi nestematele sale mărturii de dragoste pentru acest popor: Ce-ți doresc eu ție Dulce Românie, Scrisorile, Împărat și proletar, Glossă și atâtea articole îndrăznețe împotriva regimului și  pe care curajosul ziarist Mihai Eminescu le aducea în lumina tiparului… Eminescu era periculos pentru dușmanii acestui popor… și trebuia să moară!

Doamnelor și domnilor care trăiți pe aceste pământuri udate în sânge românesc și care sunteți ca și mine urmași ai celor mai viteji dintre Traci, am îndrăznit, din micimea mea să vă amintesc lucruri pe care poate, în tumultul teribil al zilelor de azi le-ați uitat sau pe care nici nu le știați, deși aveați datoria să vi le amintiți și să le cunoașteți!

Nu uitați, de acolo de unde se află, aproape de Atotputernicul Dumnezeu, Eminescu ne privește și ne judecă după fapte!

În încheiere, mai îndrăznesc să vă dau cel mai de seamă sfat ce atâtea minți luminate ca Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu l-au dat de-a lungul vremilor:

Să nu-l uităm pe Eminescu niciodată… Și să ne asigurăm că nici generațiile viitoare nu o vor face. Copii noștri trebuie să-l cunoască pe-ndelete și să-l iubească!

O vor face cu siguranță dacă vor avea posibilitatea să-i citească Luminoasele sale Scrieri. Iar noi părinții și educatorii români trebuie să ne asigurăm de asta!

Pentru că astfel sufletul copiilor noștri vor fi atinși de sufletul  Marelui Scriitor și vor simți la fel! Și pentru că în ființa scriitorului Mihai Eminescu Dumnezeu a pus tot toată puritatea,  înțelepciunea și curajul unui popor atat de încercat și tot ceea ce era mai frumos și mai curat din Spiritul vechi al Dacilor Nemuritori!

Previous Un dar pentru Eminescu
Next Cristian Negrea: Minciuna numita 22 iunie 1941

No Comment

Care este opinia ta ? Ai curajul sa spui ceea ce gandesti !