De la Miorița la Negru-Voda


“(…) Mioriţă laie,

Laie bucălaie,

De trei zile-ncoace

Gura nu-ţi mai tace! (…)”

Unul dintre cele patru mituri fundamentale ale poprului roman este reprezentat de “mioriţa”. Această creaţie contopeşte elementele eterogene ce se găsesc în literatură, dans, muzică, mitologie şi reprezintă mitul spiritualităţii româneşti. Deasemenea, din această creaţie se reflectă şi continuitatea acestui popor: prin moarte sa ciobănaşul nu dispare ci se contopeşte cu macrocosmosul (cu fiinţa eternal a naturii). Una dintre multele caracteristici pe care le are “mioriţa” este culoare ei, ea nu este o oaie normal este “bârsană” sau “laie, laie Bucălaie”.

În dicționarul exlicativ al limbii române adjectivul“lai” (laie) are însemnătate de negru (dacă este să ne referim strict la culoarea lânii mioarei). Această culoare nu este aleasă întâmplător, ea se regăseşte în istoria şi mitologia românească de câteva mii de ani, fiind un sitndard cu caracter distinctiv atrbuit atât conducătorilor cât şi spaţiului Carpato- danubiano- pontic. După cum vom vedea el însoţeşte continuu toată istoria pelasgo-daco-vlaho-română.

istorie-pierduta-2.jpg?zoom=2&resize=280%2C305

Nicolae Denusuşanu, în monumentala sa opera Dacia Preisorică, în momentul în care ne vorbeşte despre pelasgii hiperborenei- strămoşii dacilor demostrează că există o legătură specială între ei şi “pământul cel negru” din care s-au născut.

Această legătură între om şi “izvorul naşterii” este subliantă de culoare pământului (culoare neagră).De aceea “negru” sau “neagră” are însemnătate de origine, apartenență, “loc de baştină”. Extrapolând puţin, cel care are patronimul de “Negru” poate fi considerat cel care este stăpân sau care are drepturi deorece el este cel care este primul de pe acele meleaguri sau moştenitrul de drept al înaintaşilor săi.

● Despre Pelasg, întemeietorul imperiului cu nume omonim, mitologia greacă ne spune că atunci când a venit prima oară pe pământul Eladei a găsit aici o populaţie rară şi sălbatică, risipită prin păduri şi munţi ce trăia în peşteri, fără societate, legi, religie şi fără cunoştinţele utile. Pelasg este descris ca un om ce se distingea prin frumuseţe, măreţie, putere şi îi intrecea pe toţi în înţelepciune. El este cel care i-a învăţat pe oameni să construiască colibe, să se ferească de frig, ploaie şi căldură, i-a învăţat să işi facă haine din piele, să “nu mai mănânce tot felul de ghindă, ci numai ghindă de fag”. Poetul epic grec Asius din Samos scrie despre Pelasg că s-a născut din pământul cel negru, pe culmile cele mai înalte ale munţilor pentru a fi “începătoriul geniului muritoriu”(Nicolae Densuşianu, Dacia Preistorică p. 99). Despre locul naşterii, “pământul cel negru”, este clar că el nu se afla pe teritoriul actualei grecii şi nu poate fi localizat decât în munţii Carpaţi de pe actualul teritorii al României. Un alt element definitoriu este legat de flora :”fagul” ce nu se găseşte în zona Grecie şi este un arbore specific meleagurilor noastre. Deasemenea mai trebui mentionat că “negru” se referă la fertilitatea pâmântulul (se cunoaște că cea mai dezvoltată fertilitate a pământului din zona Europei se găseşte la noi în ţară, un motiv ar fi acela că avem toate cele patru anotimpuri iar ciclul nasterii şi renaşterii florei este unul complet ducând la îngrăşarea solului).Concluzionând, putem afirma că primul conducător al pelasgilor şi legiuitor al grecilor este născut în ţara cu pământul negru. De aici poate rezulta că locuitorii din teritoriul unde s-au născut pelsg se numeau negri (LAI – vom vedeam pe parcursul acestei scrieri) iar ţara se numea “neagră” datorită fertilităţii şi bogăţiei solului. Din această caracteristică derivă şi celelate mai sus menţionate (apartenenţă, origine, loc de baştină – ele fiind caracteristice doar locuitorului spatiului carpato-danubiano-pontic). Un alt argument legat de faptul că ”primul legiuitor” era născut pe aceste meaguri ne este arătat de faptul că urmaşii lui, după cum ne este arătat de tradiţiile pre-homerice, erau de statură înaltă, cu părul blond şi ochii albaştiri (Nicolae Densuşianu, Dacia Preistorică, p. 270), lucru ce coincide perfect cu descrierea ce este făcută dacilor de către istorici antici.

Cunoaştem, deasemenea, că Hiperboreu (fiul lui Pelasg) protopărinte, rege şi patriarh al gintei pelasge eate cunoscut şi sub numele de Nereu (Negru !!!) (Nicolae Densuşianu, Dacia Preistorică p. 188).Trecând de la pelasgii hiperboreni la urmaşii acestora, la daci, prima menţionare a patronimului “Negru” ne apare în timpul înţeleptului Anacharsis. Tatăl acestuia avea numele şi făcea şi parte din familia “Niuru” (Negru). Este cunoscut ca fiind rege al Sciţilor după cum ne spune “scholistul lui Plato”. O altă informaţie ne este data de Lucian (sec II. D. Hr.) care afirmă că Anacharis este fiul lui Dunkates (Dacianul). De la Herodot (care trăieşte cu 1oo de ani în urma lui Anacharsis) aflăm că tatăl lui Anacharis se numea Gnuru (Negru), moşul lui era lui Lycos (Lupul) iar ca străbun avea peSpargapithes care nu este nimeni altul decăt regale agatârşilor din Dacia. Fratele lui Anacharsis, Caduias (sau Saulios), devine rege al Sciţilor iar nepotulul acestuia Idanthyrsus conducător al sciţilor în timpul campaniei lui Darius al lui Hystaspe (ceea ce este interesant este reprezentat de faptul că în Ţara Făgăraşului există vechi familii româneşt ce poartă numele de Negru <Gnuru> şi Cadui <Cadiuas>!!!).

● Despre numele strămoşilor noştri cunoaştem că grecii le spuneau geţi, iar romanii daci. Dar oare cum işi spuneau ei cu adevarat. Într-un catalog publicat de Vasile Pârvan în anul în anul 1923 (histria, inscripţii găsite în 1916, 1921 şi 1923) este notată o inscripţie găsită pe o piatră funerară “Spre lauda lui Iovius Optimo Maximo (Jupiter) și a Reginei Iunona, cetățenii Romani și Lai, care formează comunitatea satului lui Secundini au așezat (această placă comemorativă) pentru al saluta pe Împaratul Gaius Julius Verus Maximinus Augustus, dorindu-i sănătate așa cum și-o doresc și pentru ei, din partea Primarului Aurelio Fortunato și Aelio Herculano, același și Cornelius….” (Cornel Bârsan, Istorie Furată-Cronica Românească de istorie Veche p. 185). A se reţine din acestă inscripţie “cetăţenii romei şi LAI”.

Gheorghe Popa-Lisseanu (1866-1945), va întâlni la rândul lui și el termenul de “lai” pe una din tripticele de la Roșia Montană. În lucrarea sa, Romanica,studii istorice,filologice si archeologice,în capitolul Tăblițecerate descoperiteîn Transilvania,este prezentat textul unei din triptice (no.7) datată în anul 163 d.Chr., care începe cu textul: “ Laeli et [Pa]store “. Din păcate, excepționalul cercetator în ale istoriei nu se va apleca asupra înțelegerii acestui termen atât de remarcabil pentru istoria noastra. (Cornel Bârsan, Istorie Furată, p.186)

O altă inscripție similară cu cele doua va descoperi și Grigore Tocilescu în anul 1882 pe un altar, la Anadolchioi, lângă Constanța: „I(ovi) O(ptimo) M(aximo) et Iunoni Regin(a)e, ci(ves) Roman(i) (e)tLae consi(st)entes vico (?)urre Muca posuerent (pro) salutem (Im)perator… ii Au(gustorum) per magistro(s)…”. Din păcate, fragmentul de altar și inscripția descoperită la Anadolchioi nu pot fi datate fiind incomplete, în schimb cea de pe altarul descoperit la Histria este datat în anul 237, piatra fiind pusă în onoarea lui Maximinus Thrax, împărat roman de origine carpica care a domnit între anii 235-238(Cornel Bîrsan, Istorie furată, p. 188). Din toate cele menţionate mai sus, rezultă faptul că strămoşii nostril îşi spuneau LAI. După cum am văzut mai sus, în dicţionarul explicativ al limbii române cuvântul “lai” are însemnătatea de “Negru” că ei insăşi se considerau locuitori din Ţara Neagră (ţara cu pamântul negru si fertil etc).

● Discutând despre valahii munteni, cunoştem că cel care a închegat primul stat centralizat (Ţara Românească) nu este nimeni altul decât Radu Negru Vodă “descălecătorul“ din Ţara Făgăraşului. Tot el este şi primul din lista dinastiei Basarabilor, dinastie care a ocârmuit ţara dimp de câteva secole. Un lucru interesant este legat de faptul că un anume Negru Vodă domneşte pe la anul 1232 în apropierea Ţării Făgăraşului. Argumentul în acest sens ne este dat de către documentele de posesiune (găsite de Nicolae Densuşianu) ale comunei Răşinari de lângă Sibiu. Se cunoaşte faptul că, în comuna Posorta, vecină cu Răşinari (în zona Țării Făgăraşului) se găseau urmaşi ai acestei familii din care a făcut parte acest Negru Vodă. În anul 1862, în această comună existau 28 de boieri, “capi de familie” ce purtau numele de “Negra”. (Nicolae Densuşianu, Dacia Preistorică, pag 299). Mai mult ca sigur, acest Negru Vodă este un înaintaş (bunic) al lui Radu Negru Vodă. Peste toate aceste lucruri trebuie menţionat că Ţara Românească se găseşte în cronicile turceşti cu numele de Kara Iflac (Valahia Neagră).

Un urmaş al lui Radu Negru Vodă, (dinastia Basarabilor) ce domneşte în Valahia (1473, 1474, ianuarie 1475 – octpmbrie 1476, decembrie 1476-noiembrie 1477) poartă numele de Laiotă Basarab cel Bătrân adică Laiotă Basarab cel Negru. Este de prisos să subliniem faptul ca numele Laiotă vine de la cuvântul “lai” şi implicit însemnă negru. La anul 1544 un alt urmaş al lui Radu Negru Vodă (şi probabil strănepot al lui Laiota Basarab cel Bătrân ) ajunge pentru scurt timp pe tronul Muntenie, el intitulându-se Laiotă Basarab din Caransebeş.Făcând un arc peste timp şi ca o paralelă între cârmuitorii pelasgilor şi cei ai Ţării Româneşti, pe lângă denumirea de “negru” mai există un element comun important ce trebuie menţionat. Zeul grec Hermes pe care Denuşianu îl localizează ca fiind de origine pleagă şi născut în pe teritoriul Daciei era purtătorul unei “Vărgi de aur”. Dionise Fotino în lucrarea sa dedicată cronologiei voevozilor munteni ne aduce următoarea informatii ”După ce Negru Vodă şi-a întins Domnia peste Ţara Muntenească a venit la dânsul, banul Craiovei, şi i s-a închinat şi supus de bună voie, iar Negru vodă a lăsat pe banul Craiovei autonome în cârmuirea celor cinci judeţe şi ia conferit lui “Varga de argint”. Fotino extrage acest text dintr-o cronică sârbească. Deasemenea un manuscris latin din secolul XVII ce se intituleează “Historica relaţio de la Statu Valachiac” (1679-1688) publicat de J.C. Englc în Ceschichte d. Walachey, p.109 ne înfăţişează paloşul şi varga lui Hermes ca însemene Naţionale ale Puternii şi domniei suverane a domnilor Munteni.Trebuie să amintim, deasemenea, că în cântecele populare unde se vorbeşte despre Iovan Iorgovan (Hercule în mitologia Greacă) se aminteşte de apa Cernei ce este numită apa NEREI adică Râul Negru. Un alt râu ce izvorăşte din munţii Mehedinţi poartă numele de Nera. Două sate româneşti din Banat se găsesc la anii 1598 şi 1636 cu numele de Nersi şi Nerasca.Tot în cântecele populare româneşti Novac apare ca un viteaz din “Lătănii cei bătrâni” (latinii) ce poartă numele de Novac Kara-Iflak (Novac Negrul Valah).

În loc de concluzie

Nu mai este un secret faptul că leagănul civilizaţiei europene se găseşte în zona spaţiului Carpato-danubiano-pontic de unde vechile popoare au plecat (celţi, etrusci, latini, etc). Acest lucru a fost susţinut inţial de Nicolaie Denusuşianu în Dacia Preistorică şi întărit apoi de cercetările făcute de Maria Gimbutas în momentul în care face recensământul vestigilor cu vechiem de peste 5000 de ani din Europa şi de către marele lingvist german Harman. Dacă lucrile stau aşa nu ar trebui să mire dacă, de exemplu, un cuvânt din limba engleză (de orgine celtă) cum ar fi BLACK (NEGRU!!!!) derivă din Balach-Pleasg.

Autori: Adrian Anghel, Cristian Moşneanu, Cornel Bîrsan

Previous Watch Full Movie Streaming And Download I'm Not a Rebel (2017) subtitle english
Next Ortografia - o problemă de istorie a culturii româneşti

No Comment

Care este opinia ta ? Ai curajul sa spui ceea ce gandesti !