Codexul Rohonczi – scris in limba dacă cu alfabet dacic ? (1)


Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele și Rohonczy sau Rohonc, în toate combinațiile) este un document controversat al căruisistem de scriere este inedit și încă nedescifrat în mod convingător.

Manuscrisul a fost păstrat la Rohonc în Burgenland (astăzi Rechnitz pe teritoriul Austriei) până în 1838, când contele Gusztáv Batthyány și-a donat biblioteca, inclusiv codicele, Academiei de Științe a Ungariei.

In cele ce urmeaya vom trece in revista cateva din parerile cu privire la acest manuscris.

 

Codex Rohonczy este o cronică românească din secolele XII-XII, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică cu alfabet geto-dacic, afirma Prof. Dr. în istorie Augustin Deac

Este aproape unanimă aprecierea istoricilor români, după care, din cauza vicisitudinilor vremurilor, a numeroaselor războaie purtate de armatele marilor imperii şi regate vecine, din toate timpurile, pe pământ românesc, a jafurilor şi distrugerilor dc importante bunuri materiale şi culturale, în focul mistuitor al acestora s-au aflat şi multe cronici vechi, manuscrise, documente ale Cancelariilor Ţărilor Române, precum şi altele de acest gen.

Dar, cu toate aceste pierderi uriaşe de valori culturale, istoricii români sunt conştienţi că multe fonduri de arhivă, importante documente, lucrări antice de istorie  şi geografie a pământurilor Daciei antice au fost furate, pur şi simplu, de cotropitorii străini, interesaţi în a ne frustra de cunoaşterea mai aprofundată, mai documentată a istoriei multimilenare a poporului daco-românesc.

Dovada incontestabilă a acestui adevăr sunt descoperirile realizate în ultimele patru decenii ale secolului al XX-lea în arhive şi biblioteci din ţară şi de peste hotare, de importante lucrări de istorie, îndeosebi în marilc centre culturale europene sau în capitalele unor foste mari imperii şi regate vecine.

Este, credem, suficient să amintim, în această privinţă doar câteva exemple mai ilustrative, ca:
• descopenirea de către istoricii români a celei mai vechi cronici turceşti, intitulată Ogusmame, în care se menţionează existenţa în secolul al IX-lea e.n., mai precis pentru anul 839, a unei Ţări a Românilor la nordul Dunării şi în teritoriile din nordul Mării Negre, până spre Nipru;
• descoperirea Atlasului german din anul 1826. în  care pe o hartă ilustrând popoarele Europei de răsărit la anul 900 e.n., pamântul românesc se întindea din Pannonia până la Nipru, specificându-se: Walahen oder Rumuny;
• descoperirea scrisorii unui conducător chazar, referitoare la secolul al VII-lea e.n. din care rezultă existenţa în Transilvania a “ţării Ardil”, adică a ţării Ardealului, termen curat românesc, apărut cu două secole înainte de invazia triburilor migratoare războinice ungare în Bazinul mijlociu al Dunării, ceea ce dovedeşte că ungurii au fost aceia care au împrumutat termenul de Ardeal din limba română, spunându-i, după topica limbii maghiare, Erdély;
• descoperiirea în Biblioteca naţională din Budapesta a lucrării lui Lukacs Karoly, preot romano-catolic şi arheolog. care a păstorit peste zece ani în regiunea Balatonului, unde a făcut cercetări arheologice, identificând urme materiale ale unor conace, biserici şi cetăţi voievodale româneşti în secolul al X-lea, adică tocmai de pe timpul invaziei triburilor migratoare ungare, lucrare care, deşi apăruse în anul 1937 la Tipografia Episcopatului romano-catolic  din Oradea, unde preotul a fost transferat de către autorităţile ecleziastice, această carte nu s-a găsit în nici o bibliotecă din România. Motivul se cunoaşte!
• descoperirea Cronicii împăratului german Friederic Barbarossa în care pentru anul 1189 se atesta existenţa unei ţări româneşti numită “Walahia” între Dunăre şi Munţii Carpaţi condusă de un principe;
• descopenirea surselor documentare privind lucrarea ilustrului cărturar român din secolul al IV-lea, Aeticus Dunăreanu, intitulată Cosmographia, scrisă în limba română cu alfabet geto-dacic şi tradusă apoi în limba latină romană;
• descopenirea în lucrările lui Homer-lliada şi Odiseea, a unor cuvinte, nume de persoane şi alte expresii ca bătălie, Poarta Schciană din limba daco-românească;
• descoperirea a sute de cuvinte daco-româneşti în limba greacă a dorienilor, plecaţi din Transilvania pe la anul 1200 î.e.n.,
• descoperirea, într-o lucrare de studii sociale a învăţatului grec Pithagora din secolul al V-lea î.e.n. a unor cuvinte neaoş românesti, ca spre exemplu cuvântul “moşneni”;
• argumentarea ştiinţifică a folosirii unor cuvinte româneşti ca mied, meiu, colibă etc., în opera ambasadorului bizantin Panites Priscus, aflat în anul 448 la Curtea neîmblânzitului Atila în al cărui blazon figura ca fiind şi “rege al dacilor”. Sunt toate acestea descoperiri semnificative, care corectează aprecierile mai vechi ale unor filologi români şi străini, care după “cercetările” lor, cuvinte româneşti scrise nu apar, chipurile, decât abia din secolul al IX-lea e.n.

 Sursa

De ce nu este tradus manuscrisul ?

De ce nu este tradus inca Codex Rohonczy, cronica daco-romaneasca, insumand 448 pagini, scrisa in limba romana arhaica, “latina vulgara” cu alfabet geto-dac? Probabil de aceia ca oamenii de stiinta din Romania, care primesc bani publici pentru aceasta lucrare, ii cheltuie pentru a-l slavi pe cel care i-a umilit….

In ziua de 18 septembrie 2000, in orasul Deva din Romania a avut loc o manifestare ciudata in cinstea zilei de nastere a imparatului Traian, cuceritorul Daciei. La statuia stimabilului s-au depus coroane de flori din partea primariei din Deva, a consiliului judetean, a liceelor Decebal si Traian. S-au tinut simpozioane de comunicari stiintifice in cinstea cotropitorului atat la Ulpia Traiana cat si la Deva. In rezumat ele sunau cam asa:

– Daca el nu ar fi fost noi nu am fi fost.

– Acesta a fost saditorul si parintele neamului romanesc (parca inainte ne trageam din “doi barbati cu brate tari”?).

– Nu vom putea intra in Europa daca nu ne vom face un cult acestui mare imparat.

– Marea familie europeana ne va primi numai ca descendenti ai lui Traian.

– Cine vor sa ne indeparteze de cultul pentru Traian sunt dusmanii intrarii noastre in Europa.

Noi, romanii care traim de mult in lumea euro-atalntica, gindim, insa, atlfel. Nici nu avem ce cauta in circuitele Lumii moderne daca nu venim acolo cu haina noastra firesca, cu fundamentul nostru de civilizatie si spiritualitate care e mult mai vechi decit cel adus de Traian. Tocmai de aceea, conform hotaririi luate de membrii societatii “Dacia Revival International” din New York, SUA, in perioada 15-18 August 2000, s-a desfasurat in Romania Primul Congres International de Dacologie, zilele de 17-18 fiind petrecute la Orastioara de Sus, Costesti, Gradistea de Munte si Sarmi-Seget-Usa. Asa a fost sa fie: Congresul nostru a foast chiar “Primul”, fiindca altul nu s-a tinut in Romania, ba in tara noastra nu exista nici un manual de istorie a dacilor, nici o catedra de studiu a civilizatiei dacice, nici un circuit de simpozioane stiintifice care sa studieze fundamental problema dacica.

{Napoleon Savescu (cu proiectul statuii lui Burebista care va fi inaltat de “Dacia Revival International,” la Orastie), acad. Ion Borsevici (Chisinau), prof. dr. Vasile Boroneant (Bucuresti) vorbind la Primul Congres International de Dacologie “Sarmisegetusa-2000″, Bucuresti, Hotel Intercontinental, 15-16 august 2000.}

Scopul acestui congres de pionerat a fost de a aduce in actualitate adevarul despre originea multimilenara a poporului nostru Daco-Roman (si nicidecum inexistenta noastra pana la anul 106 d.H) si contributia acestuia la patrimoniul universal. Schimbarile survenite de-a lungul mileniilor pe planeta Pamint au marcat viata, existenta stramosilor nostrii, a poporului nostru Carpato-Dunarean, dar spiritualitatea, tehnologia, continuitatea noastra multimilenara in acest spatiu, nu are dreptul nimenea sa ne-o conteste, aceasta fiind o crima, un act de inalta tradare sau de iresponsabilitate civica fata de patria si poporul nostru.

{18 august 2000. Primul Congres International de Dacologie “Sarmisegetusa 2000″ la Sarmisegetusa Regia. Te Deum in cinstea zeilor Daciei. Prof. dr. V. Boroneant, preotul V. Balasa, dr. N. Savescu, dr. Th. Damian, acad. I. Borsevici si altii}

Cum incepe lichidarea unui popor?

Se incepe prin a-i sterge memoria: ii distrugi cartile cultura religia istoria si apoi altcineva ii va scrie alte carti ii va da alta religie alta cultura ii va inventa alta istorie (de origine latina, greaca, slavica, dupa momentul politic). Intre timp poporul incepe sa uite ceea ce este sau ceea ce a fost, iar cei din jur il vor uita si mai repede; limba nu va mai fi decit un simplu element folkloric, care mai devreme sau mai tirziu va muri de moarte naturala. Noile forme “istorice” vor aduce elemente si simboluri noi de adoratie care le vor indeparta pe cele vechi. Din vechiul strat spiritual vor ramine undeva la un etaj inferior al cunoasterii numai citeva expresii, traditii, impresii, fragmente de nume de localitati, munti si ape, fara un inteles aparent. Formele vechi care cindva au ocupat valenta transcendentalului, vor fi deplasate de formele noi care vor dicta componenta si functia “noului popor”. Asa s-a intimplat si la noi !

Cind toate popoarele civilizate din lume initiaza, desfasoara, promoveaza valorile istorice care le indreptatesc sa fie mindre de inaintasii lor, gasim inca opinia unor astfel de “adevarati romani”, care nici mai mult, nici mai putin, spun despre formarea poporului daco-roman ca:

“… puterea cotropitoare (soldatii romani, n.a.,) a adus femeile si fetele dace in paturile lor si asa s-au nascut generatii de copii, care invatau limba latina de la taii lor”

Dupa parerea stimabililor, femeile dace erau si “c….”, ba chiar si mute, ne fiind in stare sa transmita limba daca nici macar la copiii lor! Cit despre noi, urmasii lor, cum ne-am putea numi decit “copii din flori”, aparuti dintr-o aventura amoroasa a intregii populatii feminine dacice, aventura la care dacii de sex masculin priveau cu mindrie, asteptind aparitia “simburilor” noului popor, grabindu-se, intre timp, sa invete cit mai repede si mai bine noua limba, limba latina, cind de la sotii, cand de la fiicele lor, iubite ale soldatilor romani cuceritori.

Culmea! La Centrul Cultural Roman din New York, pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o  somitate stiintifica, de origine romana, prof.dr. in arheologie I.P, ca dacii au invatat latina de la romani prin baile de la Sarmisegetusa lui Traian! De ce prin baile romane si de la niste soldati (care nci limba Romei nu o cunosteau fiind de adunatura din Germania, Galia, Spania, Anatolia etc) cam fara haine pe ei? Nu prea inteleg ce a vrut sa spuna stimabilul profesor despre barbatii daci, dar cred ca nici un roman, nici macar in joaca, nu are voie sa faca o astfel de afirmatie (decat daca au alte pareri despre dragoste – de fapt tot dansii ne spun ca ne tragem din doi barbati cu…..brate tari)! Astfel de declaratii “istorice” te fac sa-ti doresti sa fii orice, numai roman nu.

Domnilor, Dacia a fost cotropita de trupele “internationaliste” ale lui Traian in proportie de numai 14% si pentru o perioada istorica foarte scurta, de 165 de ani.

86% din teritoriul Daciei nu a fost calcata de picior de legionar roman. Este greu de crezut ca intr-o asa scurta perioada istorica dacii sa fi invatat latina, fara ca pe 86% din teritoriul lor sa-i fi intilnit pe soldatii romani. Dar daca nu de la romani au invatat dacii latina, atunci de la cine – se intreaba aceeasi demni urmasi ai lui Traian?

Herodot relateaza ca, cel mai numeros neam din lume, dupa indieni, erau tracii. Iar Dio Casius: “sa nu uitam ca Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian si Decebal au fost razboaie fraticide, iar Tracii au fost Daci”. Faptul ca dacii vorbeau “latina vulgara”, este “un secret” pe care nu-l stiu numai cei ce refuza sa-l stie.

Cand sub Traian romanii au cucerit pe daci

La Sarmi-seget-usa n-a trebuit talmaci,

Afirma Densusanu  si asta totul schimba,

Deci dacii si romanii vorbeau aceiasi… limba.

Daca astazi se considera ca 95% din cunostintele acumulate de omenire sunt obtinute in ultimii 50 de ani, sa vedem cum si notiunile noastre despre istoria poporului daco-roman pot evolua. Cand nu de mult s-a publicat teoria evolutiei speciei umane in functie de vechimea cromozomala, s-a ajuns la concluzia  ca “prima femeie” a aparut in sud-estul Africii. Urmatorul pas urias a fost in nordul Egiptului, iar de aici spre Peninsula Balcanica si spatiul Carpato-Danubian.

Cind profesoara de arheologie Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, California, a inceput sa vorbeasca despre spatiul Carpato-Dunarean ca despre vatra vechii Europe,  locul de unde Europa a inceput sa existe, am fost placut surprins si m-am asteptat ca si istoricii nostri sa reactioneze la fel.  Dar, din partea lor am auzit numai… tacere. Cartile Marijei Gimbutas nu sint traduse in Romania.

Cind profesorii Leon E. Stover si Bruce Kraig in cartea ” The Indo-european heritage “, aparuta la Nelson-Hall Inc.,Publishers, 325 West Jackson Boulevard, Chicago, Illinois 60606, vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europa, a mileniului 5 i.d.H., cares-i avea locul in centrul Romaniei de azi,  sa nu fim mandri?

Cind studiile de arheologie moderna a Universitratilor americaner ne indreptatesc sa ne situam pe primul plan in Europa ca vechime, nu-mi este usor sa le raspund unor personae care nu citesc nici ce spun, inteligent, altii despre noi si nici macar ce scriu eu.

Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea materna a unor mumii vechi de sute si mii de ani. Cand am scris Epopeea Poporului Carpato-Dunarean, m-am bazat pe astfel de cercetari, dar si pe cartea unei somitati in domeniul preistoriei Europei, D-l  V. Gordon Childe, professor la Universitatea din Oxford, Anglia, caruia i se  publica,  in anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, “The History of Civilization”, ” The Aryans”.  El exploreaza intr-un mod fascinant originea si difuzarea limbilor in Europa preistorica. Iar intre paginile 176-177 publica si o harta aratand leaganul aryenilor in timpul primei lor aparitii  si minune mare, spatial Carpato-Dunarean este cel vizat.

Cind roata, plugul,  jugul, caruta cu doua, trei si patru roti apar pentru prima data in lume  pe teritoriul nostru, dacic, cind primul mesaj scris din istoria omenirii se gaseste tot pe teritoriul nostru, cind primii fermieri din Europa sunt descrisi pe acelas spatiu, intr-o perioada cind Anglia abia se separa de continent si din peninsula devenea insula – 6,500 d.i.H., (vezi John North, “A new interpretation of prehistoric man and the cosmos”, 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas, New York, 10020, Chronology), nu-ti vine a crede ca tocmai cei pentru care aduni aceste informatii formidabile despre poporul si spatiul pe care il ocupa tara noastra, te deceptioneza.

Nu de mult, la Primul Congres International de Dacologie, Bucuresti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor in istorie Augustin Deac ne vorbea despre Codex Rohonczy, o cronica daco-romaneasca, insumand 448 pagini, scrisa in limba romana arhaica, “latina vulgara”cu alfabet geto-dac. Pe fiecare pagina se afla scrise circa 9-14 randuri. In text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezinta diferite scene laice si religioase. Directia scrierii este de la dreapta la stanga si textul se citeste de jos in sus. Descoperim ca in bisericele vechi, daco-romanesti, cultul ortodox se exercita in limba “latina vulgara”, chiar pina in secolele XII-XIII, cand s-a trecut la oficierea cultului in limbile greaca si slavona.

Codexul cuprinde mai multe texte, ca Juramantul tinerilor vlahi, diferite discursuri rostite in fata ostasilor vlahi inaintea luptelor cu  migratorii pecenegi, cumani, unguri, o Cronica privind viata voievodului Vlad, care a condos Vlahia intre anii 1046-1091, Imnul victoriei vlahilor, condusi de Vlad asupra pecenegilor, insotit de note musicale etc.

Atunci te miri si te intrebi : ” de ce institute de specialitate ale Academiei Romane au ramas  pasive la descoperirea si descifrarea acestui document istoric, scris in limba daco-romana, latina dunareana” intr-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult inaintea celui latin al romanilor. Dar, dupa orientarea ideologica ce o au, cei sus amintiti, ar fi preferat ca acest diamant sa nu se fi descoperit. Academia Romana ar fi trebuit sa organizeze o mare sesiune stiintifica cu caracter nu atit national, cat international. Dar, si ei la fel ca si “romanii adevarati”, vajnicii urmasi ai lui Traian de la Deva si Judetul Hunedoara, arata ce inseamna sa-ti dispretuiesti stramosii, trecutul, neamul, patria si poporul .

Faptul ca NOI suntem stramosi  tuturor popoarelor latine si nici decum o ruda marginala, abia acceptata, ar trebui sa ne faca sa ne mandrim si nu sa cautam contra argumente. Noi vom continua sa facem dezinteresat aceea ce institutiile abilitate ale statului romin, care traiesc din bani publici, nu fac. Avind in vedere importanta evenimentului dacic si carpato-danubian pe plan national si international, cei interesati sunt bine veniti si la lucrarile celui de al Doilea Congres International de Dacologie: ” Buerebista”,” pe care societatea Dacia Revival International Society of New York din New York il va organiza in zilele de 17-18 august 2001 la Bucuresti, hotel Intercontinental, sala Ronda.

NAPOLEON SĂVESCU

 

Vom reveni

Previous Blestemul unui neam: tinerii cu „inimi bătrâne”
Next Daca ....

1 Comment

  1. Dacul -dd
    21/01/2014
    Reply

    codexul nu este scris in limba dacilor.
    Dupa cum se vede este o biblie pentru popoarele turcice dupa inbracaminte, cumani, pecenegi,tatari etc.

Care este opinia ta ? Ai curajul sa spui ceea ce gandesti !