Cele mai mari mistere ale lumii, care ştiinţa încă nu le-a rezolvat


De-a lungul timpului oamenii de ştiinţă ne deschid tot mai mutle taine ale lumii în care trăim. Tot ce părea eri un miracol, necontrolat, ceva zeesc, devine datorită ştiinţei un lucru obişnuit. Însă multe fenomene, evenimente şi descoperiri nu îşi deschid tainele şi rămân până astăzi un mister.
Sunt răspândite multe mistere şi conspiraţii una mai bizară ca alta, eu cu toate acestea am ales doar pe cele care sunt cât de cât „cu picioarele pe Pământ”, autentificate şi recunoscute. Aşa dar urmează misterele lumii selectate de mine.

Statuile Moai de pe pe insula Paştelui

0ESt8t2.jpg

Cum au fost construite aceste statui rămâne un mister. Source: News Corp Australia

Misterul insulei Paştelui şi a statuelor Moai care o locuesc este ceva cu ce majoritatea din noi sunt vag familiarizaţi, dar faptul că există încă atât de multe întrebări fără răspunsuri bine formulate în jurul acestei insule, este un lucru în sine destul de remarcabil şi o fac unul din cele mai mari mistere ale lumii.
În paştele anului 1722, unui explorator olandez i sa întâmplat ceva straniu. El era iniţial în căutarea unui ipotetic continent numit Terra Australis, care se presupunea în acele timpuri, că există în emisfera de Sud ca o balansă a emisferei de Nord.
Contrar aşteptărilor, el a descoperit o insulă în sud-estul oceanului Pacific, care a fost mai târziu denumită insula Paştelui, denumire dată ca urmare a datei când a fost descoperită.
Exploratorul a fost surprins să descopere că insula este locuibilă, el a raportat că a văzut de la 2000 la 3000 de oameni acolo. Acest lucru a fost surprinzător deoarece insula este foarte îndepărtată de orce altceva îndeobşte.
O uimitoare distanţă de 1900 kilometri disparte insula de cel mai apropiat pământ locuibil, şi este la aproximativ la 3500 kilometri depărtare de ţărmul Chile. Şi totuşi în ciuda depărtării sale incredibile,poporul Rappa Nui care locuiau pe această insulă, a reuşit să sculpteze şi să transporte la o distanţă medie de 17 kilometri, 887 de statui uimitoare, unele măsurând în înălţime mai mult de 10 metri şi cu o greutate de până la 82 de tone. Şi toate acestea au avut loc acum 700 de ani în urmă. Cel mai mare semn de întrebare rămas în privinţa statuilor însăşi, este desigur transportarea lor.
Au fost mai multe teorii propuse care implicau frânghiile, săniile, role, piese de nivelat, sau chiar că oamenii clătinau uşor statuile până la destinaţie. Au fost făcute încercări de a reproduce metodele care ar fi putut fi folosite, dar cele mai multe au dus la deteriorarea statuilor, sau era necesar de sute de oameni care să facă un progres de doar 0.08 kilometri pe zi.
Adevărul este că nu se ştie exact cum au făcut-o. Dar cu toate acestea Rapa Nui au reuşit să mute statuele Moai, ei cu siguranţa ar fi avut nevoie să fie incredibil de răbdători, creativi şi organizaţi pentru a face asta o realitate.

Gobekli Tepe, unul din misterele lumii

fFCU5Fc.jpg

Acest şantier arheologic distruge înţelegerea noastră despre cum sa dezvoltat civilizaţia umană.

Din când în când, o nouă descoperire ne face să regândim cea ce credeam despre umanitate, şi cum am ajuns acolo unde suntem astăzi.
Göbekli Tepe din Turcia este cu siguranţă o astfel de descoperire. Obiectul arheologic este situat sus pe creasta unui munte, este compus din mai mult de 200 de stâlpi, fiecare cu o înălţime de până la 20 metri şi cu o greutate de până la 20 de tone, aranjate aproximativ în 20 de cercuri.
Mulţi dintre piloni au animale de pradă gravate pe ele. Şi nimic din toate acestea nu ar fi de mirare dacă ar fi fost construit, să spunem în anul 2000 î.Hr., dar Gobekli Tepe a fost construit în urmă cu mai mult de 13000 de ani în urmă, mai anterior Stonehenge-ului cu mai mult de 8000 de ani.
Existenţa lui schimbă complet punctul de vedere convenţional de creştere a civilizaţiei umane. Ideia unui monument religios construit de vânători-culegători contrazice cunoştinţele noastre, atât despre monumentele religioase ,cât şi despre vânătorii-culegători.
Înainte de descoperirea acestui site, se credea că oamenii din acea perioadă nu aveau sisteme complexe simbolice, ierarhii sociale şi diviziunea muncii – trei premise, care le credem necesare, pentru construcţia unui templu masiv de 22 de acri. Religia oficială se presupune că a apărut abia după agricultură producând astfel de relaţii sociale ierarhice.
Rezultatele de la Göbekli Tepe, totuşi, sugerează că am putea avea o istorie exact opusă – poate că a fost necesitatea de a construi un loc sacru în primul rând, care a adus vânătorii-culegători la încercarea să se organizeze ei însăşi ca forţă de muncă, să se stabilească într-un singur loc, pentru a asigura o aprovizionare cu hrană stabilă, şi în cele din urmă să iventeze agricultura.
Dar existenţa acestui sanctuar ridică mai multe întrebări decât răspunsuri. Cum a reuşit un om nomad din neolitic să organizeze forţa de muncă pentru a finaliza acest acest obiect? De ce a fost construit?
Cum a anticipat structuri similare cu o mie de ani? Excavarea pe şantier a început în 1996, şi cea mai mare parte rămâne să fie descoperită, dar deocamdată aceste întrebări rămân fără răspuns.

Popoarele mării

HW5AumC.jpg

Istoricii nu au un răspuns clar despre originea acestor popoare ale mării.

În perioada epocii bronzului târziu, civilizaţiile au progresat într-un ritm impresionant în regiunele Mării Egee şi mediteranine de est. Regatele creşteau, se stabilea o anumită conduită şi tehnologiile avansau.Micenienii şi minoicii au avut palate complicate în Grecia şi Creta, hitiţii dominau cea ce este acum Turcia.
Şi canaaniţii controlau cea ce avea să devină Ţara Sfântă – Israel, Lebanon şi Iordania. Dar în jurul anilor 1200 î.Hr., totul se va schimba.
Pe parcursul unei generaţii, toate aceste civilizaţii vor fi aproape complet şterse de pe hartă, iar cei care au supraveţuit au fost aruncaţi cu o mie de ani în urmă, ei pierd capacitatea de a scri, se va întoarce înapoi cursul gradului ridicat al artei lor sofisticate, al tehnici arhitecturale şi ceramice, urmate de ei sute de ani.
Acest eveniment a fost parte a cea ce este acum cunsocut sub numele – colapsul Epocii Bronzului şi rămâne una din cele mai mari pete negre în istorie. Una din cauze a bizarului colaps a fost acest misterios „Popor al Mării” – grup neafiliat de războinici de mare, tehnologic mai inferiori, care faceau incursiuni pe aceste terotorii.
Problema este, că istoricii au încă foarte puţine idei de unde au venit aceşti războinici, sau ce au devenit după ce cuceririle lor sau încheeat în Egipt. Deasemenea rămâne necunoscut modul în care aceste Popoare ale Mării au reuşit să cucerească civilizaţii cu sute de ani mai avansate în cea ce priveşte armamentul.
Dar fără înregistrări consistente din timp, şi doar cu detalii împrăştiate privind originea acestor războinici stranii, niciodată nu vom afla originea adevărată a lor.

Mecanismul Antikythera

x64Af3s.jpg

Cel mai vechi calculator cunoscut a fost construit mii de ani în urmă.

Mecanismul Antikythera este un analog incredibil a calculatorului găsit într-o navă naufragiată din apropierea Greciei în anul 1900.
Dispozitivul era utilizat pentru determinarea poziţiei corpurilor cereşti folosind o serie incredibil de complicată de roţi dinţate de bronz.
Dispozitivul singur în sine este impresionant, dar partea incredibilă a mecanismului este că el a fost creat cu o sută de ani înainte de naşterea lui Hristos, şi mai mult de 1000 de ani mai înainte de până se va ajunge la aşa nivel de complexitate tehnologică, şi o aşa măestrie va fi descoperită din nou.
Aparatul, deasemenea, a venit cu mult înainte de înţelegerea noastră modernă de astronomie şi fizică. Mecanismul Antikythera a fost construit cu peste 1600 de ani înainte de naşterea lui Galileo, şi cu peste 1700 de ani înainte de naşterea lui Isaac Newton.
Acum explicaţia raţională este că dispozitivul care utiliza teoriile cu privire la mişcarea corpurilor cereşti stabilite la momentul respectiv se datorează unor meşteri strălucitori remarcabili.
Dar dacă căutaţi un nou punct de plecare pentru un nou roman cu deplasări în timp sau un epic sci-fi cu extratereştri, această ar trebui să vă lovească ca o cărămidă de 10 tone. Deoarece pentru orce explicaţie pe care o putem da, mecanismul Antikythera ridică şi mai multe întrebări.

Insula Oak – misterul gropii cu bani

zvX79Yi.jpg

Este vreo comoară acolo?

De-a Lungul istoriei, noi niciodată n-am încetat să fim obsedaţi de poveşti cu comori îngropate, înscripţii secrete şi capcane. Dar unul din cele mai de lungă durată mistere din toate timpurile legate de comori, provine de la o mică insulă de lângă coasta Noii Scoţii din estul Canadei.
Oak Island este baştina a cea ce este neoficial cunoscut sub numele de „Money Pit” (Groapa cu bani), o gaură incredibil de adâncă a unei construcţii nespus de complicate, descoperită în 1975.
Peste două secole de excavare nu au scos la iveală nici o comoară până acum, dar cea ce a fost descoperit, probabil e la fel de fascinant. Sub suprafaţa gropii sunt o serie de platforme de lemn, iar mai la adânc, un mecanism de inundare format dim multiple canale subterane care duc la apă.
Prima dată când cineva a reuşit să sape suficient de adânc, întreaga cariera a fost imediat inundată, şi datorită construcţiei mecanismului groapa se umplea cu apă la fel de rapid cum se reuşea sa se scoată. La aproximativ 27 metri adâncime a fost găsită o placă de piatră cu o inscripţie codificată, care a fost descifrată ca „Patruzeci de picioare (feet) mai jos se află două milioane de lire sterline” (patruzeci de picioare este egal cu aproximativ 12 metri).
Groapa cu bani de pe insulă a atras atenţia multora, inclusiv a fostul preşedinte al SUA Franklin Delano Roosevelt, care a petrecut o vară întreagă cu colegii de la Harvard în căutarea comorii.
Aceasta întradevăr este o curiozitate istorică, având în vedere că în decurs de 200 de ani de căutări aşa şi nu a fost dezlegat misterul, cine a săpat groapa şi pentru ce, o întrebare rămane dacă vom afla cândva.

Manuscrisul Voynich

if7bsos.jpg

Carte destul de obişnuită la prima vedere, însă nimeni nu ştie limba în care a fost scrisă.

Istoria este plină de limbi vechi care au fost descifrate, şi cifruri care au fost decodate, dar dacă există un bizar fenomen care stă ca un ghimpe în coastele istoricilor, acesta trebuie să fie manuscrisul Voynich.
Achiziţionat de un comerciant de cărţi rare, Wilfrid Voynich în 1912, textul din carte nu pare remarcabil la prima vedere.
O serie de paragrafe pe parcursul a 240 de pagini însoţite de ilustraţii şi diagrame, şi despărţită în cea ce pare a fi şase secţiuni distincte. Secţiunele par să descrie diferite subiecte legate de plante, astronomie, biologie, cosmologie şi de natură farmaceutică.
Ce este dar aşa remarcabil în acest manuscris? Ei bine, e scris într-o limbă necunoscută de om, şi toate încercările de-al descifra nu a avut sorţi de izbândă până la momentul actual.
Scrierea este compusă din peste 170000 de caractere scrise în tipar care seamănă cu un limbaj natural.
Douăzeci sau treizeci de ieroglife pot explica aproape tot textul, cu excepţia doar a câtorva caractere rătăcite care apar doar o singură dată.
A fost scris lin, fără nici o demn de erori sau corecţii undeva, şi nici o dovadă de pauze în timpul scrisului, care s-ar fi putea aştepta de la un text codificat.
Aproape ca să sugereze că limba folosită în manuscris, era una obişnuită pentru cel care la scris.
Datarea cu carbon a arătat că lucrarea a fost scrisă între anii 1404 şi 1438, şi deşi au fost oferite unele teorii, nimeni de fapt nu ştie cine a fost autorul manuscrisului.
Datorită numeroaselor încercări eşuate de a descifra manuscrisul Voynich, mulţi au sugerat că el este o farsă întocmită cu grijă, şi nu poate de fapt fi descifrată. Dar până adevărul va fi unoscut, acest text ciudat va rămâne unul din cele mai fascinante mistere nerezolvate.

WOW! Semnal

r6IXp6b.jpg

Extratereştri , voi sunteţi?

Într-o noapte de vară în 1977, Jerry Ehman, un voluntar de la SETI, institutul de Căutare a Inteligenţei Extraterestre ( Search for Extraterrestrial Intelligence), a înregistrat cea mai puternică de necontestat dovadă din lume, a existenţei vieţei extraterestre.
Ehman scana undele radio din adâncul universului, în speranţa de a da peste vreun semnal care ar purta semne distinctive ale unui emis de extratereştri inteligenţi, aşa cum şi implica poziţia sa de voluntar.
Şi în a cea noapte, el a văzut o creştere bruscă în măsurătorile sale. Semnalul a durat 72 de secunde, cea mai lungă perioadă de timp care ar fi putut fi măsurată prin matricea care o folosea Ehman. Faptul era inconfuntabil, şi părea să fi provenit din cadrul constelaţiei Săgetător de lângă o stea numită Tau Sagittarii, aflată la o distanţă de 120 de ani lumina de Pământ.
Ehman a scris cuvintele „WOW!” pe documentul imprimat original al semnalului, astfel fiind cunoscut sub numele de „WOW! Semnal.”

YgnmlPx.jpg

Originalul cu datele semnalului şi inscripţia făcută de Jerry Ehman.

Dacă vă întrebaţi de ce este aşa mare agitaţie în jurul acestui semnal,apoi trebu să ştiţi că – semnalul care a fost primit a fost exact pe aceeaşi fregvenţă, şi de aceea nu poate fi interpretat ca zgomot, şi nu poate fi interceptat de-a lungul călătoriei sale.
Cu alte cuvinte, dacă am avea de gând să transmitem un semnal în univers pentru a comunica cu o altă rasă extraterestră, ar trebui să folosim aceaşi frecvenţă ca şi a lor.
Cu toate acestea, în ciuda apariţiei incredibile, toate încercările de a localiza semnalul din nou au eşuat, cea ce a adus la multe controverse şi confuzii cu privire la sensul şi originea sa.

Adevărata identitate a lui Benjamin Kyle

PetRelC.jpg

Cine crezi că eşti?

În 2004, un om care va adopta în curând numele de Benjamin Kyle, sa trezit pe proprietatea unui restaurant Burger King în Richmond Hill din statul Georgia SUA, fără haine, fără orce număr de identificare şi fără orce amintiri.
El a fost diagnosticat cu amnezie retrogradată, incapabil să-şi amintească cine era şi cu niciun element de identificare. Acum, ca şi în orce istorie legată de amnezie, se aştepta să fi fost rezolvată. Dar problema a fost că, autorităţile nu l-au putut identifica nici până acum.
Poliţia locală şi de stat nu au reuşit s-ăl descopere în nici o înregistrare cunoscută, în ciuda efectuarii unor căutări detailate. Iar apoi în 2007, a fost implicat Biroul Federal de Investigaţii (FBI), dar au fost de asemenea în imposibilitatea de al identifica, făcând-ul ca fiind unicul cetăţean american în istorie enumerat ca dispărut, necătând la faptul că se ştie locaţia sa.
Un efect secundar deosebit de nefericit de a nu avea propria identitate este faptul că, fără număr de securitate socială el nu poate obţine un lucru full-time, şi din cauza lipsei de amintiri despre orice aptitudini şi discipline din trecut, problema doar se amplifică.
După ce un student a creat un documentar despre Benjamin, mass-media a preluat această istorie, fapt care a atras atenţia proprietarilor de afaceri locale.
Unul dintre proprietari ia oferit un loc de muncă la spălat veselă, unde lucrează şi în momentul de faţă. Acest lucru ia permis să se mute din pădure, unde dormea, într-un şopron cu aer condiţionat, unde se află şi acum. Dar adevărata identitate, şi trecutul său rămâne un mister la ziua de astăzi.

Ciuma dansului din 1518

nXDEnAk.jpg

Probabil primul flash mob.

Istoria despre ciuma dansului sună ca ceva direct din ficţiune.
Într-o zi de vară din oraşul Strasbourg în cursul anului 1518, o femeie a început să danseze sălbatic în stradă. Ziua sa trasnsformat în noapte, noaptea în dimineaţă dar ea încă dansa.
Într-o săptămână alţii 34 s-au alăturat ei, dansând fără să se oprească de parcă erau obsedaţi, fără nici un motiv aparent. Şi într-o lună numărul de dansatori a ajuns la 400. Predicile religioase au fost chemate să rezolve această problemă.
Medicii au fost chemaţi să documenteze evenimentul şi să încerce să găsească o soluţie. Şi tot în acest timp, dansurile sau înrăutăţit. Mulţi sau îmbolnăvit sau au murit ca urmare a epuizării, loviturilor şi atacurilor de cord. În cele din urmă autorităţile au decis că unica metodă de vindecare este de le a oferi şi mai mult dans.
Holurile Primăriei (Gild halls) şi o piaţă de cereale s-au deschis pentru dansatori, a fost constriută şi o scenă de lemn pentru ei. Au fost aduşi chiar şi muzicieni pentru cei afectaţi de mişcare. Sau propus numeroase teorii cu privinţă la acest eveniment bizar, inclusiv otrăvire, epilepsie, tifos, o boală psihogenă în masă şi chiar ritualuri religioase coordonate din secret, dar până în ziua de azi nu este nici o lămurire a acestui eveniment istoric bizar.

Corabia fantomă – S.S. Ourang Medan

VSVGHT9.jpg

Oare fantomele au ucis tot echipajul navei comerciale?

În iunie 1942, mai multe nave comerciale care parcurgeau strâmtoarea Malacca, de lângă coasta Malaeziei, au primit un înfricăşător SOS pe care scriea: „Toţi ofiţerii, inclusiv căpitanul zac morţi în camera hărţilor şi pe punte. Posibil e mort tot echipajul.” După o scurtă perioadă de timp, a fost primit un mesaj final, pe care simplu scriea… „Eu am murit.”
Navele din apropiere au identificat sursa semnalului ca provenind de la o navă comercială olaneză SS Ourang Medan.
Cel mai apropiat vas comercial, The Silver Star, sa îndreptat cât de rapid a putut spre sursa de unde a venit semnalul de primejdie. Dar urcând pe Ourang Medan, ei au fost îngroziţi de cea ce au văzut: Fiecare membru al echipajului zăcea mort, cadavrele lor erau împrăştiate pe punte.
Ochii oamenilor erau încă deschişi şi expresiile care exprimau spaimă au rămas îngheţate pe feţele lor. Grupul de pe The Silver Star au găsit deasemenea operatorul de radio decedat, mâna lui încă era pe tasta de transmitere a Codului Morse, şi ochii deasemeni erau larg deschişi.
Dar cea ce a fost cu adevărat ciudat, era faptul că pe corpurile lor nu au fost găsite semnde de răni sau oricare leziuni corporale. Echipajul navei The Silver Star a vrut să tracteze nava înapoi spre port, dar înainte de a începe, sa pornit un fum care venea dinspre punţile de jos a corabiei. Grupul îmbarcat a revenit repede pe nava lor, abea dovedind să scape înainte ca SS Ourang Medan să explodeze şi să se scufunde rapid. Unii au expus ipoteza că norii de gaze naturale nocive sau barobotat în sus prin fisurile mării şi au cuprins nava, alţii au dat vina pe fenomene supranaturale, dar până astăzi, soarta echipajului rămâne un mister.

Bateria din Bagdad

9UA0lv7.jpg

Şocant! A fost oare energia electrică folosită cu mii de ani în urmă?

Prima baterie electrică, aşa numita pilă volatică după cum se ştie a fost inventată pentru prima oară în anul 1800 de către fizicianul italian Alessandro Volta.
Dar existenţa bateriilor din Bagdad sugerează posibilitatea unor progrese ştiinţifice mult mai şocante în domeniu – cu 2000 de ani mai nainte, ce e destul de greu de închipuit.
Descoperite în 1936, aceste vase de lut, care se crede că au fost create în regiunea mesopotamiană, conţineau cuie de fier împachetate în foi de cupru, şi după cum presupun unii arheologi erau umplute cu acid cu scopul de a genera curent electric în interiorul vasului.
Dacă tot se dovedeşte a fi corect,aceste artefacte anticipează invenţia elemntelor galvanice cu 2000 de ani înainte de Alessandro Volta.
Au fost sau nu utilizate aceste artefacte ca baterii este foarte contestat de arheologi, şi pentru ce era utilizat curentul electric este deasemenea un mister complet, fiindcă nu sunt înregistrări istorice din acea vreme.
Unii oameni presupun că ele puteau fi utilizate pentru galvanizarea obiectelor, dar dovezi în acest sens nu au fost găsite.
Cea ce ştim, însă, este că bateriile ar lucra de fapt, cel puţin în teorie.
Cel puţin de două ori, s-au efectuat experimente pentru a testa construcţiile copii ale bateriilor, inclusiv unul în emisiunea Mythbusters, şi ambele experimente au demonstrat că bateriile erau într-adevăr capabile să producă energie electrică când erau umplute cu o soluţie acidă. Dar pentru moment, scopul real a acestor artefacte rămâne necunoscut.

Previous Misterul piramidelor şi anume cum egiptenii transportau blocurile masive, a fost dezlegat
Next Top 10 – Cele mai ciudate meserii din istorie

No Comment

Care este opinia ta ? Ai curajul sa spui ceea ce gandesti !