Un om care,fara nume,fara protectie,fara bani s-a urcat in Stat la cel mai inalt loc de conducere si de raspundere,acel om are datoria sa se justifice,iar poporul si istoria au dreptul sa-l judece.

Am sa expun faptele si actiunile mele politice,economice si militare,dar acestea nu vor fi complecte in momentul de fata.

Prin dumneavoastra,poporul isi va da verdictul,iar maine,istoria isi va spune cuvantul.Expuntoate actele si faptele mele pentru ca poporul sa ajunga la intelegerea lor.

Dati istoriei adevarul si nu incercati sa faceti fata unei situatii de moment !

Eu va voi spune adevarul,asa cum onoarea mea de soldat m-a facut sa-l respect toata viata.Considerati,va rog,scaparile nu ca o iesire sau omitere intentionata.Nu ma fost omul unor astfel de calcule si nu voi fi.Dar nu am vazut piesele dosarelor si miilor de rezoluti ce am dat in acest patru ani,in care se gaseste imprimat sufletul meu si actiune mea.

Prima mare acuzatie ce mi-se aduce,de a fi premeditat luarea puterii impreuna cu Zelea Codreanu,vreau s-o spulber acum.

La interogatoriu am avut onoarea de a declara ca primul contact cu Legiunea a fost in 1933,cand Regele Carol mi-a cerut parerea cu privire la Garda de Fier.Stiam ca legionarii tulbura tara si pericliteaza granitele.Am spus Regelui Carol ce credeam atunci:"Prefer sa mor in mocirla,intr-o Romanie Mare,decat sa mor in paradisul unei Romanii Mici."

Intrevederea de atunci a avut drept scop orientarea mea.Am ajuns la concluzia ca Zelea Codreanu nu va putea duce tara pe panta ascendenta pe care spera,ci dimpotriva.

Problema dinastiei el o privea sub o lumina diferita decat mine.Zelea Codreanu,mi-a declarat ca,in 24 de ore de la luarea puterii,va trece de partea Germaniei si va cere abdicarea Regelui.Iar eu i-am spus:"Domnule codreanu,in cazul acesta,cel dintai pe care va trebui sa-l impusti va fi generalul Antonescu."In politica interna,am aratat ca introdusese din nou pistolul,cu care stiam ca va aduce varsare de sange.In decembrie 1937,Garda de Fier a facut un mare pas in simpatia opiniei publice.Regele a incredintat formarea guvernului lui Octavian Goga.Am spus atunci Regelui Carol:"Formatia Goga nu va putea fi durabila,decat introducand in compozitia ei Legiunea si pe domnul Bratianu.De ce?Pentru ca,am afirmat atunci:Niciodata ideea nu poate fi distrusa cu pistolul.Mai bine s-o aduci la putere si sa vezi daca poate sa aduca fericire pentru neam sau nu ..."Stiam insa ca ea nu avea sorti buni,deoarece toata pleava societatii romanesti se afla inscrisa in legiune.

Am dat Regelui ideea de a aduce Legiunea la putere si el m-a insarcinat cu formarea guvernului.Am refuzat,nevoind sa trec peste Octavian Goga,pentru care aveam o mare stima.Solutia Regelui a fost sa intru in guvern ca Ministrul Apararii Nationale,ca prezenta mea in guvern era o marturie si o chezasie ca politica externa a Romaniei nu se va schimba,stiindu-se ca programul lui Zelea Codreanu prevedea,in 24 de ore,orientarea tarii catre Germania.Atunci,fortat si contrar uzantelor ca ministrul armatei sa faca declaratii politice,am facut-o.Eram convins.Pastram fata de Germania amintirea razboiului trecut si,mai ales,spre aceasta ma indrepta structura mea intelectulala.

Guvernul Goga a tinut patruzeci de zile si omorurile au inceput.Intrand in panica,Regele mi-a incredintat formarea guvernului.Am acceptat,pentru ca prea des se schimbau guvernele.Opinia publica cunostea pre bine cauzele.

Regele voia sa introduca in guvern inca doua persoane,pe care nu le puteam accepta.Am apelat la Zelea Codreanu,rugandu-l sa inceteze agitatiile.Cu ocazia acelei convorbiri,el a recunoscut ca nu avea nici umprogram de guvernare.Zelea Codreanu a fost arestat si eu m-am dus la proces,pentru ca,dupa mine,atunci cand vezi ca un om se ineaca,omeneste este sa-i intinzi o mana.

Pe Horia Sima l-am vazut in timpul cat el era ministru in guvernul Gigartu.Am avut o convorbire,mi-a declarat:"Domnule general,spuneti drept,am eu figura de prim-ministru ?"

S-a petrecut ultimatumul rusesc.Cu acest grav eveniment,am trimis o scrisoare de protest impotriva cedarii fara lupta a doua provincii romanesti.La doua zile dupa aceea,am fost dus la Manastirea Bistrita.Mi-se imputa ca ca aici as fi pregatit legatura cu Germania,im vederea luarii puterii.Nu cunosc limba germana si pregatirea mea intelectuala si spirituala mia-m pregatit-o la scoala franceza.Nu am uitat odiosul tratat de la Craiova si de la Bucuresti.Nu am uitat ca in Alsacia si Lorena avem 2000 de cruci si nici jertfele noastre de pe front,in 1916.

La Manastirea Bistrita am aflat ca Regele Carol al II lea se indreapta cu fata spre Germania.

Granitele se prabusisera.

Eliberat de la Bistrita,Regele mi-a incredintat formarea unui guvern de majoritate nationlal.Am vizitat pe oamenii politici Maniu,Bratianu,Stelian Popescu cerandu-le sa discutam programul de guvernare,datorie sfanta pentru omul destinat sa ia conducerea tarii.

Raspunsul tuturor oamenilor politici a fost:"Intai,abdicarea Regelui Carol al II lea,apoi vom discuta."Cand s-au prabusit granitele,am hotarat impreuna cu Maresalul Prezan,sa mergem la Rege si sa formam un guvern de colaborare cu oamenii politici.Oamenii politici insa nu au vrut.Toti s-au dat la o parte.Am ramas singur.A urmat cele intamplate la 4 septembrie 1940 !

Regele mi-a spus:"Nu te las,nu pleca.Nu am pe altul.Tu esti un patriot."Strada fierbea.Am intrebat pe generalul Coroama,Comandantul Diviziei de Garda,daca il va apara pe Rege.Mi-a raspuns:"NU trag in popor.Nu-l apar pe Rege !"Am cerut parerile consilierilor regali.Toti,fara deosebire,mi-au spus ca Regele trebuie sa plece.Am chemat generali.Absolut toti,in afara de Paul Teodorescu si Gheorghe Mihail,au spus ca Regele trebuie sa plece.

Regele s-a consultat toata noaptea cu oamenii sai politici si s-a convins ca tara cere abdicarea sa.A pus insa drept conditie,ca eu sa iau asupra mea prerogativele regale,iar eu am promis sa stau stalp de veghe langa Voevodul Mihai,viitorul Rege,si sa-i pastrez tronul.

Am primit din partea Regelui puterea...

Deci,iata domnule presedinte si onorati judecatori,actul premeditarii in vederea luarii puterii in stat,de care am fost acuzat !Nu aveam nevoie de sprijin german,pentru a veni la putere,deoarece insusi Regele Carol mi-a incredintat-o !

Odata cu preluarea puterii,a inceput adevaratul calvar al vietii mele !

Prima mea grija a fost sa iau contact cu fortele politice,care reprezentau fortele statului.Toate m-au refuzat.Domnul Iuliu Maniu,orice ar spune astazi,mi-a oferit atunci pe Mihail Popovici si pe Aurel Dobrescu.La aceasta oferta i-am spus:"Domnule Maniu,sunt timpuri prea grele pentru tara ca sa glumim?"De aceea,domnilor,in guvernul meu nu au fost persoane marcante.

A sosit si Horia Sima,care a fost gasit deghizat in cioban,la Brasov.El venise pe baza unei miscari puse la cale de SS-ul german.

Horia Sima avea pretentii foarte mari.Am mentionat de la inceput ca o guvernare legionara,lasata singura,ar fi fost un dezastru pentru tara.M-am situat pe aceasta baza la acceptarea unui guvern cu elemente legionare.S-a spus ca pozitiile dominante au fost ale lui Sima.Nu este adevarat.Armata o aveam eu,iar la interne era generalul Petrovicescu,un bun,vechi,si incercat prieten,al carui caracter si curaj se dovedisera.Cat timp am stat inchis la Bistrita,el a fost singurul care mi-a adresat lungi felicitari si scrisori,stiind bine la ce se expunea in acel moment.Petrovicescu a intrecut pretentiile lui Sima si a fost depasit.A gresit si a fost de mult pedepsit.

Cu privire la guvernarea cu Horia Sima:Aveam la Jilava o garda militara pe care ma puteam bizui.Am dus acolo pe cei pe care voiam sa-i salvez de gloantele pistoalelor,de cei ce voiau razbunare.Aveam doua armate in stat.Il lasam sa se uzeze,pentru ca nu toata armata era de partea mea.Abia iesisem din catastrofa prabusirii granitelor.Armata a venit spre mine,atunci cand un soldat stropit cu benzina,a fost ars de legionari.Era un moment hotarator pentru neamul romanesc.Atunci numai armata a decis soarta evenimentelor.

Partidele politice s-au retras definitiv din calea mea.Le-am aratat ca un guvern militar reprezinta ultima forma politica pentru supravietuirea statului.Romania nu ajunsese in situatia de a avea nevoie de acest guvern,mai avea rezerve.Dar politicienii refuzau sa participe la guvernare.

Frontierele tarii se sprijineau pe acordurile Ligii Natiunilor,pe mica intelegere,pe fortele ei militare.Toate aceste edificii se prabusisera.

Nu am premeditat si nu am pus la cale primirea coloanei armate a V a gaermane pe pamntul tarii.Nu am avut sprijin german.Dupa cum stiu sa-mi apar demnitatea de om,am stiut sa ma situez si pe o cale dreapta,pentru ca nu sunt omul care sa faca tranzactii cu demnitatea poporului roman.Am gasit in Germania un reazem Romaniei,deoarece ea era singura care oferea garantii frontierelor.Constient,am consimtit la trecerea trupelor germane prin tara.Nu aveam de ales.Orice rezistenta ar fi dus la prabusire.Am fi avut soarta sarbilor.Evreii,comunistii,politicieni ar fi fost exterminati.Serbia a pierdut 800.000 de oameni.Generalul Nedici mi-a cerut ajutor:"Salvati-ne,ne omoara pe toti:croati,unguri,sarbi,iar la urma o sa ne omoram noi intre noi !"

Am facut razboi cu Uniunea Sovietica.Aceasta mi-a cerut-o onoarea poporului si imperativul timpului.Nu puteam periclita viitorul tarii.Orice s-ar afirma astazi,aici,nici un om politic nu ar fi luat puterea in acele momente.

In privinta ororilor razboiului,se va cunoaste adevarata mea pozitie si zilnicile eforturi ce le-am facut pentru a-i tine pe toti pe calea omeniei.Nu cer nici o favoare,dar sa se tina seama cand sunt judecat de faptul ca nu exista razboi fara sa se savarsesca cruzimi peste capul sefului.De exemplu,lasand la o parte razboailele din antichitate,sa ne referim la razboiul de 30 de ani,razboiul de succesiune,razboiul anglo-bur si altele.Mai mult,aviatia a distrus,contrar legilor razboiului,a facut zeci de mii de victime,ne-a omorat copii,studenti,a atacat spitale si biserici,distrugandu-le.De aceea,sa nu se considere ca soldatii au tradat legile umanitatii.Toti le-au tradat

In ceea ce priveste insusirea bogatiilor tarii,mi se aduce pe nedrept aceasta acuzatie.Dac mi-ati fi dat putuinta,v-as fi aratat legile economiei,v-as fi aratat ce acoperire buna avea moneda.S-au gasit 40 de vagoane de aur,cand Romania,in totii ani de pace,abia adunase 16 vagoane.Da,in 1944,Banca Nationala a Romaniei avea in seif,40 de vagoane de aur !Romania nu a dat nimic si a primit totul pe baza de acorduri:petrol,bumbac,cereale.Creditul era de 3%.Am salvat capitalul strain,telefoanele si chibriturile.Nu am avut legi de vasalitate fata de Germania,ci de egalitate.Maresalul Antonescu-mi-am zis-nu se compara cu generalul Nedici.Bugetul nostru de razboi a fost echilibrat fata de bugetul razboiului trecut.

Cu privire la muncitori,nu am scos niciodata armata contra muncitorilor.Nu a fost niciodata vreo greva.Cred ca nici un partid politic din aceasta tara nu poate arata o fila alba in aceasta problema.

De la toate institutiile au fost retrase baionetele in cazarmi.

Am fost prezentat ca dictator.Stiam ca dicatatorii isi extermina adversarii.Pe cine am exterminat eu ?Am suspendat costitutia care era terorista.Am tins spre o democratizare a ei.Presa n-a fost libera,era razboi.Permiteam sa publice numai evenimentele si faptele,fara polemici,care la noi ajung triviale.Nici un evreu fugit din Transnistria si judecat in tara nu afost executat.Peste 7.000 de legionari au fost reabilitai pe front,In lagarul de la Targul Jiu,cu o capacitate de 2.000de paturi,erau inchisi doar 1.600.Acest lagar,intocmit pe timp de pace,a facut parte dintr-un plan al Marelui Stat Major.Prin acel lagar s-a pus capat ori s-a pus frau nebuniei imbogatirii de razboi si a speculei.Declar ca lagarul nu afost niciodata complect.

Despre comunisti:ei nu erau cu tara.Le-am oferit posibilitatea sa plece in Uniunea Sovietica,pe care o socoteau patria lor.Cine a vrut,i-am dat voie sa plece.Pe cei notorii i-am gasit in lagare sau in inchisori.Nu i-am persecutat.

In testamentul meu politic,daca voi mai avea timp sa-l scriu,voi spune:

Scump popor roman,sunt mandru ca am facut parte dintr-o natie cu dubla ascendenta Romana si Daca,a carui istorie a fost luminata de stralucitoarea figura a lui Traian si de jertfa marelui Decebal !

Am luptat in doua razboaie pentru gloria ta !

Sunt fericit sa cobor cu cateva clipe mai devreme langa martiri tai.Toti au luptat pentru dreptatea ta !

Fostii mei colaboratori au incercat sa se desolidarizeze de mine.Eu nu ma desolidarizez de greselile lor.

Las tarii tot ceea ce a fost bun in guvernarea mea.Tot ce a fost rau iau asupra mea,in afara de crima !

Acest razboi,care sa sfarsit cu infrangerea Germaniei hitleriste,nu va pune capat conflictului mondial deschis in 1914.

Prevad un al treilea razboi mondial,care va pune omenirea pe adevaratele si temelii sociale.Ca atare,dumneavoastra si urmasii dumneavoastra,veti face maine,ceea ce eu am incercat sa fac astzai,dar am fost infrant !Daca as fi fost invingator,as fi avut statuie in fiecare oras al Romaniei.Cer sa fiu condamnat la moarte si refuz orice gratiere.In felul acesta voi fi sigur ca voi muri pe pamantul Patriei mele,in schimb voi,ceilalti,nu ve-ti fi siguri daca ve-ti mai fi aici cand ve-ti fi morti.

Am terminat.Dar,inainte de a incheia,vreu sa va reamintesc:

Scipio Africanul l-a urmarit pe Hanibal peste campiile Frantei,ale Spaniei,ca sa-l infranga pe nisipurile fierbinti ale Africi,la Zama,razand de pe fata pamantului marea Cartagina.Astfel,el a pu bazele stralucirii Romei.Ca si Temistocle si Vespasian,care si-au servit tara,si el a murit im exil.

Imi vin in minte,in aceste clipe tragice ale vietii mele,fara sa ma gandesc ca as putea fi comparat cu ilustrul general roman,cuvintele pe care el,pornind in exil,le-a adresat de pe puntea corabiei sale poporului sau:"Tie,popor ingrat,nu-ti va ramane nici cenusa mea !"

   

OPINII

 
Curtea de Apel Bucureşti a decis să-l achite pe Ion Antonescu de o parte dintre capetele de acuzare formulate în procesul din 1946, cel care s-a încheiat prin condamnarea la moarte a fostului "Conducător al Statului".
Recursul a fost înaintat de fiul lui Gheorghe Alexianu, fostul guvernator al Transnistriei şi condamnat la moarte în acelaşi proces. Decizia a fost luată de judecătorul Adrian Viorel Podar, care afirmă că Tribunalul Poporului care i-a condamnat pe Ion Antonescu şi pe apropiaţii săi la moarte sau la ani grei de închisoare nu ştia de actele adiţionale secrete din pactul Ribbentrop Molotov şi ca atare nu se poate face vinovat de crime împotriva păcii. Ion Antonescu rămâne însă condamnat de crime împotriva umanităţii, comise de regimul său împotriva evreilor şi romilor, în Basarabia, Bucovina şi Transnistria. Ce impact va avea această decizie asupra modului în care este evaluată personalitatea lui Ion Antonescu? ATENŢIE! Potrivit Art. 5 al Ordonanţei de Urgenţă 31/2002, aprobată prin Legea 107/2006 "Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi".   Îmi permit să citez geniala declaraţie a reprezentantului ministerului rus de externe: "Exonerearea unui colaborator nazist, ale cărui crime împotriva populaţiei civile pe teritoriile ocupate ale URSS nu sunt uitate nici până astăzi, contravine şi documentelor finale ale procesului de la Nuremberg". Pot doar să spun că are întru totul dreptate! Într-adevăr, teritoriile pe care le pomeneşte erau ocupate de Uniunea Sovietică! Gura păcătosului adevăr grăieşte ... Cât despre sutele de mii de evrei exterminaţi în Transnistria ... E discutabil. Nu faptul că au fost exterminaţi, ci dacă erau sau nu localnici. Din câte cunoaştem, nu s-a făcut o statistică precisă a victimelor; în sensul că foarte multe dintre ele erau, de fapt, deportate din teritoriile de dincoace de Prut. Oricum, aducerea în discuţie a Holocaustului mi se pare deplasată, în condiţiile în care ştim - aproximativ, măcar - câţi evrei au pierit în lagărele de concentrare naziste, dar nici vorbă să bănuim măcar cîţi au pierit în lagărele de concentrare siberiene sovietice! Şi apoi ne e cam greu să luăm în serios declaraţiile reprezentanţilor unei ţări care încă îl mai expune pe Marele Criminal al Tuturor Timpurilor - V.I. LENIN - în cuşca lui de cristal, aidoma unui gândac monstruos într-un muzeu al atrocităţilor. Cînd îl vor reda ţărânei pe amărâtul ăla, acordându-i dreptul la liniştea veşnică, atunci vom putea vorbi despre o ţară care s-a întors spre valorile democraţiei şi care este gata să-şi vadă bârna din ochi, nu numai paiele din ochii altora... Alexandru, Iaşi Nu există nici o scuză morală sau legală pentru cei care decid moartea a mii de persoane. Antonescu a fost condamnat pentru responsabilitatea în moartea a sute de mii de evrei şi romi. Istoria de azi însă legitimează sau pretinde că ignoră culpabilitatea celor responsabili de moartea a peste un milion de vietnamezi, a câteva sute de mii de irakieni, a torturaţilor şi asasinaţilor din Kenia şi Algeria (să numim doar câteva colonii), a morţilor comuniste de la canal, a celor masacraţi la Sabra şi Shatila, a celor asasinaţi pe stadionul din Santiago de Chile, sau a celor mitraliaţi din Timor. Perpetuarea şi impunerea justiţiei celor puternici nu face însă decât să creeze şi să menţină focare de război, care a fost şi este înainte de toate o mare afacere. Hitler, Mao şi Stalin şi-au câştigat locul pe care şi-l merită în istorie. Pentru Nixon, Saddam Husein, Khomeini, Suharto, Pinochet şi Geroge W. Bush, omenirea va trebui să mai aştepte în a vedea verdictul. Andrei Hâncu, Spania Corpul diplomatic de la Chişinău este unul de păpuşă. Declaraţiile respective vin de la un singur om, iar ideile sunt fabricate la Moscova. Problema reabilitării lui Antonescu este o problemă internă a statului român. Rusia a reabilitat pe mai mulţi generali care au luptat contra lui Lenin, iar MAI de la Chişinău nu a comentat nimic. Autorităţile de la Bucureşti trebue să fie foarte atente şi să nu se implice în discursurile deşarte ale MAI. Timpul o să-i vindece pe toţi aceia care suferă de o maladie sau alta. Ion Ciochină, Republica Moldova Era timpul să se întâmple şi ceva bun legat de generalul Ion Antonescu! Dar oare faptul că a distrus ţara dânsului ţi a înrobit-o ruşilor, asta cine o mai judecă? Doar pentru faptul că îşi dăduse cuvântul Fuhrerului! De ce nu şi-a tras un glonţ în inimă ca generalul Vasile Milea? Şi să fi lăsat ţara asta să devină Elveţia la cub, aşa cum plastic a spus maestrul Gheorhe Zamfir despre posibila/probabila evoluţie a României, dacă ar fi rămas Monarhie Constituţională! Gabriel, Bucureşti Eu cred că istoricii trebuie să-şi spună părerea în mod serios asupra celor întâmplate în perioada tulbure şi complexă din anii 1939-1945. Majoritatea arhivelor s-au deschis, au trecut 60 de ani şi ar trebui ca intervalul de timp scurs de atunci să potolească rivalităţile, controversele şi polemicile. Antonescu e doar un caz printre atâtea altele; judecata asupra lui s-a pronunţat prin Tribunalul Poporului, ceea ce, din start, e de natură să inducă serioase rezerve. Este bine că s-a trecut la rejudecarea cazului; ar trebui rejudecate şi pogromul de la Iaşi, şi ultimatumul URSS, şi Dictatul de la Viena, şi pactul Ribbentrop-Molotov, deoarece ele au cauzat şi încă păstrează repercusiuni majore asupra românilor. De ce să nu cautăm adevărul? De ce sa ne mulţumim doar cu fragmente de adevăr? Cine se teme de adevăr? Gabi, Constanţa E trist pentru mine să regăsesc în unele din răspunsurile la acest subiect vechi şabloane verbale comuniste de la „lotul Antonescu“ la „pace şi înţelegere între popoare“ etc. Şi mai regăsesc în aceste răspunsuri tendinţa românului (incluzându-mă aici şi pe mine) de a complica răspunsuri simple la întrebări simple! Antonescu nu are cum fi acuzat de un război de cotropire pentru că a dus armata română pe teritoriul României luat cu forţa de către Uniunea Sovietică (până la Prut bineînţeles, Transnistria fiind o chestiune mai nuanţată dată fiind economia războiului). Celelalte crime ale lui Antonescu – indiscutabile azi – trebuiesc judecate în contextul epocii şi în comparaţie cu personalităţi similare din alte ţări. În plus, să nu uităm că mulţi evrei au scăpat din Transilvania ocupată de unguri fugind în Transilvania neocupată (şi guvernată de Antonescu)si supravieţuind războiului. Circumstanţe atenuante totuşi, nu scuze... Emil, Canada Naţionalismul are faţete multiple; "reabilitarea parţială" al lui Ion Antonescu, este unul din aspecte. Naţionaliştii spun că greşeala Generalului a fost că nu s-a oprit la Nistru. Naţionaliştii nu l-au acuzat nici o dată pe General de alte decizii "crime împotriva umanităţii". Românizarea din timpul Generalului cu tot ce a urmat - deportarea evreilor, romilor, comuniştilor în lagărele morţii nu au fost nici o dată acutate de naţionalişti. Actuala decizie a Curţii de Apel Bucureştene este o palmă dată tuturor. George, Israel  
 Antonescu nu a fost un inocent, dar vinovăţia sa reală este cu totul alta decât aceea pe care i-au fabricat-o învingătorii
Ion Varlam
  Există români de a căror probitate politică şi competenţă istorică nu ne putem îndoi, care-l acuză c-a sacrificat în mod inutil 350-500 mii de ostaşi şi ofiţeri dincolo de Nistru pentru a-i "învăţa minte pe ruşi sau pe bolşevici". Şi există evrei la fel de cinstiţi şi de informaţi care scriu că fără cei 350 mii de români care au pierit la Cotul Donului şi în Stepa Kalmucă n-ar mai fi existat evrei în România la 23 August 1944. Trecerea timpului ne face să credem că au dreptate şi unii şi alţii, toate exagerările şi deformările propagandei estompându-se în favoarea Adevărului care întotdeauna sfârşeşte prin a triumfa. Antonescu nu a fost un inocent, dar vinovăţia sa reală este cu totul alta decât aceea pe care i-au fabricat-o învingătorii. Ion Varlam Ar fi corect să se stabilească vinile reale ale lotului Antonescu, şi anulate cele nesusţinute de probe, cel puţin pentru înscrierea lor în istorie. Una a fost condamnarea pentru vini reale, ca Holocaustul, şi alta este vina de a intra în război cu scopul eliberării Basarabiei, care se alipise la România în 1918, prin votul liber al Sfatului Ţării de la Chişinău. Sorin Dimitriu, Bucureşti În primul rând, Antonescu se face vinovat de înaltă trădare faţă de poporul şi statul român atât cât vor exista pe pamânt ca naţiune şi stat findcă a făcut din români criminali barbari desfiinţându-i demnitatea de popor civilizat iubitor de pace şi înţelegere între popoare, care nu atacase niciodată până atunci vreun alt popor, ci doar se apărase de năvălitori. Cum URSS nu declarase război Romaniei, aceasta, în frunte cu iresponsabilul trădător Antonescu, se face vinovată de crime împotriva păcii şi a umanităţii, iar acest neam nu-şi va recăpăta demnitatea decât recunoscându-şi vina şi cerând iertare pentru orbirea numită patriotism în numele căruia a acţionat ca un năvălitor şi apoi ca un vânător de oameni. Silviana Lădaru, Constanţa  
 Există destule dovezi care-l incriminează pe Antonescu de dorinţa sa de a "elibera România de evrei şi ţigani"
Petre Petre, Cluj
  Există destule dovezi care-l incriminează pe Antonescu de dorinţa sa de a "elibera România de evrei şi ţigani". Astăzi se încearcă să fie scos nevinovat. Oare dacă trăia Hitler în România nu s-ar fi găsit cineva să îl scoată nevinovat, pe motiv că "nu a fost informat corect"? În justiţia românească nu mă mai miră absolut nimic. Petre Petre, Cluj Inutil. Istoria este cea care trebuie să aducă lumină în asemenea cazuri şi nu hotărârile unei instanţe judecătoreşti. Timpurile grele se judecă conform unei metodologii a conflictului. În asemenea cazuri există învigători şi învinşi. România a pierdut Războiul al II lea Mondial la fel de "uşor" cum l-a câştigat pe Primul. Mă întreb dacă nu cumva este mai bine să ne punem întrebări despre revoluţia din "decembrie `89" care, potrivit sintagmei de mai sus, ar fi durat... zece zile! De ce trebuie să rezolvăm problemele de acum cincizeci de ani câtă vreme au rămas probleme la fel de importante acum cincisprezece? Discuţiile despre istoria românilor ar trebui să înceapă cu această dezbatere în care cea mai documentată revoluţie din istoria ţării (a apărut la televizor, nu?) rămâne în "decembrie `89". Mă enervează foarte mult această sintagmă. Propun dezbaterii perioada 21-22 decembrie 1989 - 13-14 iunie 1990. Căderea unui regim este doar începutul oricărei mişcări sociale de asemenea amploare. Rămâne lupta dintre forţele reformatoare şi cele conservatoare, de fiecare dată. Cosmin Popa, Buzău Mareşalul Antonescu este una din cele mai controversate personalităţi după 1989. Multe dintre contradicţii au apărut mai ales din cauza cenzurii la care "perioada interbelică" a fost supusă în timpul regimului comunist, cu referire în special la actul de la 23 august şi consecinţele sale. Am 27 de ani şi după revoluţie am fost nespus de dornic de a afla adevărul despre această perioadă. Nu pot să spun că simpatizez extremele de orice parte a eşichierului ar fi, sâanga sau dreapta, dar eram la început destul de fascinat de personalitatea mareşalului. Încă am mai prins acea perioadă cu pionierii şi şoimii patriei şi cu acea istorie strunjită prin "seceră şi ciocan". După '89 ce aflam din unele cărţi de istorie intră într-o contradicţie directă cu ce învăţasem deja, şi am devenit foarte confuz. Interzicerea prin lege a cultului personalităţii mareşalului şi catalogarea acestuia drept "criminal de razboi" este justificată prin crimele şi pogromurile care au avut loc în acea perioadă, dar la fel s-a întâmplat şi în Ungaria hortystă, şi eu cel putin nu ştiu ca Horty să fie catalogat criminal de razboi şi cultul personalităţii acestuia să fie interzis prin lege. Ferdinand Cvucs, Timişoara Principala vină a mareşalului Ion Antonescu este aceea de a fi trimis în lagărele de concentrare evrei şi ţigani. Acest fapt este impardonabil şi suficient pentru a creiona un profil de criminal în serie. După părerea mea, nu putem discuta despre patriotism, reîntregire naţională, unitate, independenţă, atâta timp cât trimiţi spre camera de gazare mii sau poate chiar zeci de mii de oameni. Paul Pascu, Suceava  
 Chiar dacă a comis anumite greşeli (mânat, ce-i drept, de curentele vremii), Antonescu a fost un rău necesar, probabil răul minim în acea perioadă
Traian Onciu, Constanţa
  Se face dreptate. Şi cel mai important este că se pune capăt unor controverse. Chiar dacă a comis anumite greşeli (mânat, ce-i drept, de curentele vremii), Antonescu a fost un rău necesar, probabil răul minim în acea perioadă. Nu trebuie nici glorificat, dar nici martirizat. Personal, sunt de părere că fără el ar fi fost şi mai rău. Atât! Şi orice hulire a lui în public nu face decât să dea apă la moară celor ce ar vrea să-i învie cultul. Cred că trebuie lăsat acolo unde-i este locul. Traian Onciu, Constanţa Sigur că Antonescu are vina lui pentru crimele comise împotriva evreilor şi romilor. Istoria va judeca. Dragoş Cioranic, Canada Sentinţa nuanţează imaginea Conducătorului. Ridică o piatră de pe inimă celor apropiaţi, trimite la reflecţie pe adversarii ireductibili, dă curaj celor care vor să cerceteze mai îndeaproape personalitatea sa. Şi, în timp, vom căpăta o imagine cât mai aproapiată de adevăr a omului care a avut la vremea lui acordul unei întregi naţiuni. Acest lucru se va întâmpla când va fi judecat cu acceaşi măsura ca toţi contemporanii săi. Alexandru Jecu Decizia este politică şi are ca scop albirea unor instituţii precum armata, guvernul, conducătorul de stat, conform sindromului naţional de perfecţiune al instituţiilor care trebuie să apară imaculate şi fără de greşeală, iar unele insuccese să fie puse pe seama marilor puteri. Este justificarea eternă să ne dăm după cum bate vântul. În fapt este un efort sistematic de a determina uitarea istoriei. Victimele "războiului sfânt", diviziile carne de tun, pogromul unor minorităţi, nu sunt greşeli ci crime. Cei mai în vârstă îşi aduc aminte de prada de război, de tramvaiele de la Odesa instalate în Constanţa, de transferul forţat de populaţie şi munca forţată, toate mimate după exemplul puterii dominante cu care trebuia să ne aliem în conformitate cu doctrina sa. Cel mai potrivit ar fi să se introducă obiectivitate în studierea istoriei. Nicolae Muşat, Grecia  
 Ca orice personalitate politică, Ion Antonescu este un caracter prea complex pentru a putea fi judecat doar printr-o simplă etichetare grăbită
Veronica Damian, Buzău
  Ca orice personalitate politică, Ion Antonescu este un caracter prea complex pentru a putea fi judecat doar printr-o simplă etichetare grăbită. Aşadar, această achitare, fie ea şi parţială, este binevenită. Nu sunt, în nici un caz, o partizană a fascismului, dar a acuza un om este un fapt care presupune mai mult spirit critic din partea posterităţii. Veronica Damian, Buzău Sentinţa este o reparaţie pentru Mareşal, care nu a beneficiat de un proces corect, condamnarea sa la moarte şi execuţia fiind decise de ocupantul sovietic şi duse la îndeplinire de comunişti, instrumentele acestui ocupant. În opinia mea, Antonescu a fost o personalitate mult prea complexă pentru a avea faţă de el o atitudine unilaterală şi ireductibilă. Nu poţi numai să-l urăşti pentru excesele contra evreilor, nici nu te poţi doar abandona unei admiraţii absolute pentru dragostea lui înflăcărată faţă de ţară. Umbrele morţilor (evrei şi nu numai) regimului său mă împiedică să cedez pornirii de a-l venera pe Mareşal pentru patriotismul lui aproape mistic, pentru puternica sa personalitate, faţă de care politicienii actuali sunt nişte caricaturi. Aceşti politicieni sunt ultimii care au dreptul să-l judece pe Mareşal. Să-l lăsăm pe mâna istoricilor, doar ei au chemarea să decidă dacă îl trec sau nu în cartea marilor bărbaţi ai acestui neam. Sorin Mihai Militaru, Cluj Un popor fără istorie este un popor mort . Un popor care-şi mistifică istoria pentru câştiguri efemere este sortit uitării. Romeo Ciocănea, Botoşani Ion Antonescu rămâne condamnat doar pentru acele crime la care a participat. Decizia judecatorului Podar este corectă în raport cu istoria reală a României în Basarabia şi Bucovina. Se va putea arăta de acum şi rolul pozitiv al controversatului lider român: acela că a reuşit să facă România guvernabilă după perioada carlistă care aruncase societatea în arbitrariu, corupţie şi dezmăţ. Adrian Ardelean, Bucureşti  
 În sfârşit s-a făcut dreptate... Trebuie reabilitat după toţi aceşti ani de minciuni
Ionuţ Calotă, Turnu Severin
  În sfârşit s-a făcut dreptate... Trebuie reabilitat după toţi aceşti ani de minciuni. Ionuţ Calotă, Turnu Severin Cred că această problemp a istoriei s-a rezolvat acum. Cazul Antonescu a iscat multe discuţii. Cred că acum s-a făcut dreptate: Antonescu a luptat eroic pentru reîntregirea neamului românesc şi merită toate onorurile pentru asta. A ştiut să moară, conştient că a readus Basarabia de sub jugul rusesc. Acelea au fost împrejurările, de neam aliat cu nemţii, cu cei mai puternici. Uitaţi-vă şi acum în politica internaţională, e valabil acest lucru pentru toate statele, dar trebuie condamnate şi morţile celor nevinovaţi (evrei etc). Antonescu, în opinia mea - pot să zic că am citit multă istorie în acest sens - este unul dintre cele mai importante personalităţi şi conducători din istoria românilor, nu trebuie uitat sondajul celor mai buni 10 români, unde Antonescu a fost printre primii. Ultimele cuvinte ale lui au fost: ,,trageţi, trageti că incă nu am murit'' (din timpul execuţiei din 1 iunie). Oare acestea nu denotă ca a fost mare? Mihai Bolojan, Oradea Filmul "Casablanca", care a caştigat trei Oscare în 1942, a fost deosebit pentru că a avut capacitatea de a prevedea un "happy end", trei ani înaintea terminării celui de-al doilea Război Mondial, când Germania încă era la apogeul militar. Azi, Curtea de Apel Bucureşti are capacitatea de a vedea cât mai obiectiv posibil în totalitate, istoria! La momentul dat (1940-1944) mareşalul Ion Antonescu a luat decizii foarte complicate, analizând situaţia politică şi militară a momentului respectiv. Orice om face greşeli, şi Ion Antonescu nu a avut o echipă de oameni cu care să lucreze, precum cei care au produs şi realizat filmul "Casablanca", căci realitatea era complicata pentru România din epoca menţionată. Când Nicolae Titulescu cerea înaintea începerii celui de-al doilea Război Mondial ca Franţa şi Marea Britanie să ofere ajutor şi protecţie militară zonei petroliere de la Ploieşti, aliaţii refuzând o asemenea intervenţie, sunt totuşi de acord cu decizia Curţii de Apel de la Bucureşti pentru că vinovaţi sunt mult mai mulţi de pe scena militară şi politică a timpului. A judeca azi, spre diferenţă de acum zeci de ani, e mult mai uşor! E vorba totuşi de o mică felicitare la adresa lui Ion Antonescu. Cine vede "Casablanca" azi, considerând psihologia şi circumstanţele timpului când s-a realizat acest film, va înţelege eventual cât de complicat e să judeci ce e bine sau ce e rău în cursul istoriei. Antoniu Valentin, Mexic  
 Acum se face un început de reabilitare a Generalului Antonescu şi este foarte bine pentru naţia română
Ion Nelu
  Ion Antonescu, după părerea mea, este continuatorul regelui Carol I, care a făurit România modernă, iar generalul Antonescu a apărat-o de cotropirea trupelor sovietice. Datorită modului de a trata, de le egal la egal, cu Hitler, Antonescu a susţinut prestigiul armatei române şi a poporului român în al doilea Război Mondial. Dacă era lăsat de clasa politică, ar fi încheiat un acord de armistiţiu cu URSS să nu ne mai cotropeau bolşevicii, să ne aducă la sapă de lemn. Astăzi, dacă nu am fi fost subjugaţi de comuniştii sovietici şi români, eram în lume în poziţia privilegiată din momentul României Mari (leu valută, fixarea preţului grâului în România, nivel de trai ridicat etc.). Acum se face un început de reabilitare a Generalului Antonescu şi este foarte bine pentru naţia română. Cu timpul, sper să se ajungă şi la cunoaşterea marilor beneficii pe care le-a adus Generalul Antonescu acestui popor. Ion Nelu Consider că e bine să se lamurească anumite episoade din istoria României şi aflarea adevărului legat de personalităţi. Încă mai trăiesc oameni ai vremurilor respective ce pot da informaţii utile. E foarte importantă prezentarea adevărului istoric. Nicolae, Sibiu Mareşalul Ion Antonescu şi subalternii lui au făcut şi bine şi rău României. Au făcut bine pentru ca au eliberat (din păcate pentru puţin timp) Basarabia toată, Nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa din mâinile sovieticilor, dar din păcate au făcut acest lucru folosindu-se de Germania hitleristă, care dăduse cu puţin timp în urmă aceleaşi teritorii URSS-ului, prin pactul mârşav şi nesimţit Ribentrop-Molotov. În consecinţă, toate acţiunile lui Antonescu au fost rele pentru că a luptat umăr la umăr cu răul absolut! Aşa că această reabilitare parţială este o prostie şi o autominţire a poporului român, care trebuie să îşi privească istoria aşa cum a fost. Florian Munteanu, Craiova Ion Antonescu rămâne până astăzi o personalitate cu care prezentul nu s-a împăcat. Istoriografia românească de astăzi nu reuşeşte să găsească o cale de mijloc în reconcilierea cu trecutul în acest caz. După 1990 a apărut un curent predispus la o reabilitare rapidă şi care e de înţeles în condiţiile în care trebuiau recuperaţi 50 de ani în care subiectul nu a putut fi tratat obiectiv, şi un contracurent care a fost generat chiar de excesele primului, lucru de asemenea natural. Pe termen mediu şi lung lucrurile se vor aşeza pe făgaşul normal dacă va avea loc o dezbatere liberă asupra subiectului. Situaţia actuală nu face decât să nemulţumească "ambele părţi" întrucât, conform legii, guvernarea lui Antonescu doar trebuie "înfierată", ceea ce nu seamănă deloc a dezbatere liberă. Acest lucru nu face decât să înverşuneze pe cei care au încercat să vadă doar "părţile bune" ale celui ce şi-a asumat conducerea Romaniei între 6 septembrie 1940, ora 4 dimineaţa şi ziua de 23 august 1944 la amiază… Corneliu Riegler, profesor de istorie la Colegiul Naţional Bilingv "George Coşbuc", Bucureşti Antonescu s-a folosit de sentimente antisemite pentru a trage ţara in direcţia dorită de el. A fost un om afundat în cultura românească de la acea vreme; cultura în care antisemitismul se găsea la loc de cinste precum şi pe alte meleaguri şi în alte vremuri. Paul Popa Dacă comentariile pe marginea serialului, publicate aici, reflectă opiniile ascultătorilor şi, prin generalizare, ale poporului român, ajung la concluzia că românii, ca popor, nu şi-au însuşit învăţămintele pe care majoritatea popoarelor lumii le-au tras de pe urma evenimentelor demenţiale ale secolului trecut. Iată un exemplu: "Au apărut declaraţii din partea unor grupuri de evrei prin care [Antonescu] este acuzat că a ordonat deportările din perioada războiului. Nu analizează nimeni dacă printre cei deportaţi s-au aflat persoane cu atitudine ostilă faţă de statul român. Florian Hepes, Oradea" . Mă aşteptam ca în faţa fiecărui comentariu de acest fel să apară cel puţin alte 10 care să sublinieze că: 1. Există dovezi, nu numai declaraţii, că evreii au fost nu numai deportaţi, ci chiar exterminaţi de către armata română, din ordinul lui Antonescu, Fuehrer-ul român. 2. Faptul că printre cei deportaţi de către români AU FOST (sau nu!!) PERSOANE CU ATITUDINE OSTILĂ FAŢĂ DE STATUL ROMÂN nu poate fi o scuză pentru crimele comise faţă de sute de mii de evrei şi ţigani nevinovaţi. 3. Nu există dovezi că evreii, sau ţiganii, ca minorităţi etnice, şi-au exprimat prin fapte atitudinea ostilă (reală sau imaginară) faţă de statul român. În lipsa unei reacţii masive faţă de comentarii de aceast gen, nu pot să simt decât o mare amărăciune şi un foarte mare regret. Personal şi în calitate de cetăţean român, născut în august 1937 în comuna Răducăneni, jud. Iaşi, şi strămutat forţat în plină iarnă, în luna decembrie 1940, sub escorta jandarmilor, ţin să asigur pe d-nul Hepes că n-am avut, la momentul strămutării forţate, nici o atitudine ostilă faţă de statul roman, care să justifice acest act. Pe de altă parte declar că atitudinea ostilă a domnului Hepes faţă de logică, de inteligenţă şi de alte atribute inerente speciei umane, nu-l privează de dreptul la existenţă ca om. Şi dacă în pofida existenţei unor români de teapa domniei sale, continui să păstrez cetăţenia română este pentru faptul că am foarte multi prieteni, români, care gândesc cu totul altfel deşi ei sunt, poate, în minoritate. Puiu Rosen, Israel 1. Fascismul, ca şi comunismul au fost curente ideologice ale vremilor respective, fiind primite cu braţele deschise de naţiuni mari ale lumii. De ce ar trebui tratat fascismul românesc altfel decât toate celelalte forme de fascism? Şi românii altfel decât ceilalţi adepţi ai fascismului. Sau poate consideraţi că Antonescu şi regimul lui nu a fost de factura fascistă? 2. Nu credeţi că felul în care se predă istoria României în şcoli ar trebui schimbat fundamental? Un exemplu: din veşnicii mioritice învăţăm despre marea bătălie de la Călugăreni, dar nu suflăm o vorbă despre ocuparea Bucureştiului de către trupele Otomane DUPĂ bătălie! Miturile naţionale şi-au avut rolul în perioada afirmării naţiunii române, dar această perioadă a trecut de mult. Dacă am reuşit să ne afirmăm sau nu mai are azi importanţă pentru istorie. Viitorul e singura "istorie" asupra căreia trebuie să ne concentrăm. 3. De ce credeţi că textul monumentului memorial din faţa Templului Coral din Bucureşti înşiră vinovaţii uciderii mişeleşti a evreilor în următoarea ordine: "germani, români şi maghiari"? Ordinea nu este evident alfabetică şi oricine ar deduce de aici că românii au fost mai mari ucigaşi de evrei decât maghiarii, ceea ce nu este adevărat. Emil Silvestru, Canada
 De ce ar trebui tratat fascismul românesc altfel decât toate celelalte forme de fascism? Şi românii altfel decât ceilalţi adepţi ai fascismului. Sau poate consideraţi că Antonescu şi regimul lui nu a fost de factura fascistă?
Emil Silvestru, Canada
  Dacă – ferească Dumnezeu – vremuri precum cele de pe timpul lui Antonescu s-ar întoarce, am repeta aceleaşi greşeli...Pentru că noi, românii, nu acceptam să ne asumăm responsabilitatea pentru greşelile făcute, nu acceptam sa suportăm consecinţele lor ca o pedeapsă. Totdeauna "au fost vremurile peste noi"! Se vede bine asta şi din părerile exprimate şi – mai ales – se vede în viaţa de toate zilele. Va trebui umblat la educaţie, încă de la vârsta cea mai mică. Desigur, referirea la români are un caracterul statistic al oricărei aprecieri făcute la adresa unei mulţimi. Au fost, sunt şi vor fi mereu conaţionali care au curajul răspunderii. Tocmai de aceea ei greşesc mai puţin şi mai puţin grav. Din nefericire, ei sunt încă o minoritate puţin respectată! Ioan Acsinte, Brăila Ce reiese clar din cele mai multe comentarii de mai jos este faptul că ascunderea crimelor antonesciene în perioada comunistă şi în anii '90 îi face pe mulţi să îl considere pe Antonescu un erou. Dar un conducător care omoară 300 de mii dintre cetăţenii pe care ar trebui să îi apere nu este un erou. Paul Ivan 1) Este veridică ipoteza avansată de Alex Mihai Stoenescu în cartea sa, "Armata, Mareşalul şi evreii", că Antonescu ar fi fost bolnav de sifilis? 2) Cât de valabilă e comparaţia dintre Antonescu şi generalul Mannerheim, al Finlandei? 3) Sunteţi de acord cu incriminarea cultului lui Antonescu şi a negării Holocaustului (OUG 31/2002, Legea 107/2006)? 4) Cum explicaţi că atâţia români, aşa cum se poate vedea şi pe acest forum, au o reacţie viscerală, simţindu-se parcă jigniţi personal, atunci când sunt relatate fapte comise de regimul Antonescu, aşa cum ar fi deportarea în masă şi nimicirea unei părţi a evreilor din Basarabia, Bucovina, Transnistria? Eduard Botnaru
 Cât de valabilă e comparaţia dintre Antonescu şi generalul Mannerheim, al Finlandei?
Eduard Botnaru
  Apreciez calitatea serialului care a încercat să fie în acelaşi timp obiectiv şi să trateze cât mai multe aspecte ale regimului Antonescu. Ma întreb CÂND românii vor învăţa din greşelile trecutului?! Lipsa unei dezbateri publice arată că românii nu-şi pun încă întrebări de ordin moral. Se pare că încă nu suntem pregătiţi pentru a ne confrunta cu propriul trecut. Vom fi noi oare capabili de-a ne înfrunta cu viitoarele dileme? Virgil, Franţa De ce nu s-a oprit Antonescu la Nistru? Vasile Sicoe, Plopeni De ce a fost judecat, condamnat la moarte şi executat Ion Antonescu, pe când Horthy nu? Radu Roman, Germania De ce aţi recurs, aproape exclusiv, la istorici compromişi de participarea lor activă, până la 22/12/1989, dar unii din ei şi după, la falsificarea un scopuri politice a istoriei? Şi, dacă aţi apelat la oameni care sunt structural anti-antonescieni, de ce n-aţi echilibrat această intervenţie "partizană" cu una simetrică, a celor structural pro-antonescieni? Aşa cum aţi dat-o pe unde, desbaterea pe care aţi avut meritul s-o deschideţi, este viciată din lipsă de obiectivitate şi prin orientare a priori. Jean Varlam Sigur că Antonescu, în condiţiile de atunci nu putea să-şi evite soarta. Mă întreb de ce opinia publică, care în 1941 a fost alături de Antonescu, în 1946 foarte puţini îl mai sprijineau? Dragoş Cioranic, Canada
 De ce opinia publică, care în 1941 a fost alături de Antonescu, în 1946 foarte puţini îl mai sprijineau?
Dragoş Cioranic, Canada
  Mă refer la părerea unor foşti concetăţeni că Antonescu i-ar fi "apărat" pe evreii din Regat, încetând să-i mai trimită în Transnistria. Motivul încetării e clar: Bătălia de la Stalingrad a luminat soarta războiului inclusiv a "marelui" Conducător. Antonescu şi-a dat seama de răspunderile ce-i vor incumba şi nu numai pentru evrei, ci şi pentru sutele de mii de militari români morţi. În ceea ce priveşte persecuţiile pentru evreii din Regat, ele nu au încetat, ci dimpotrivă s-au înăsprit. Personal, în afara de faptul că mi s-au luat toate drepturile de cetăţean Român şi scos din şcolile de Stat la vârsta de numai 14 ani (Liceul Comercial din Bârlad, unde învăţam atunci) şi trimis la munca denumită "de folos obştesc", adică la măturatul străzilor din Bârlad. Mai târziu, când am mai crescut, am fost trimis la diferite şantiere, iar ultimul an de război l-am petrecut pe şantierul Grinzi-Beton Doaga, unde am îndurat cele mai mari mizerii. Şi toate acestea în situaţia de prizonierat în propria noastra Ţară. În aceste lagăre de muncă de "folos obştesc" au pierit sute de oameni din cauza condiţiilor de trai existente. Astfel i-a "apărat" Antonescu pe evrei. Perioada unei vieţi de om rezumată numai în câteva randuri nu poate fi o mărturie completă. De aceea o să vă adresez o întrebare generală cu privire la acest subiect: De ce? De ce eu şi toţi ceilalţi copii de evrei care am trăit în acea perioadă, a trebuit să îndurăm toate mizeriile ce se impuneau prin legi scrise şi nescrise şi care, într-un cuvânt, ne-au lăsat o traumă în suflet şi ne-au schimbat tot cursul vieţii? Şi ce ne mai aştepta să îndurăm dacă alianţa nazistă învingea în acest război absurd? Arthur Goldstein, Israel Nu ştiu care vor fi câştigurile acestei dezbateri, dar de un lucru sunt sigur, că ea răscoleşte spaimele noastre istorice, de pierdere a libertăţii naţionale şi civice, de ratare a prosperităţii şi puterii, chiar de pierdere a identităţii etnice. A câta oară? Pentru ca aceleaşi probleme bântuie lumea românească acum, ca şi atunci. Atunci, se ştie, România a sfârşit în pustiire, dezonoare şi îngenunchere, urmată de o sfâşiere aproape de război civil. O rană în conştiinţa naţională pe care nu ştiu dacă vremurile tulburi ce vin ne vor da răgazul s-o vindecăm. Dar ceea ce este cel mai grav este faptul că şi de această dată, ca un blestem, în fruntea neamului ne-am pricopsit cu o adunătură de neispraviti şi incompetenţi. De aceea singura ratiune a acestei dezbateri, care poate merge până la cele mai abjecte şi groaznice dezvăluiri dacă este nevoie, este aceea de a afla unde am greşit şi ce trebuie să facem pentru a realiza puterea. Pentru că din putere izvorăşte totul. Şi puterea este de la Domnul! Întrebarea este: Unde am greşit atunci? Alexandru Jecu, Bucureşti De ce a aplicat Antonescu tratamente deosebite evreilor din Romania faţă de cei din Basarabia şi Bucovina? Poate că aici este cheia aşa zisului "Holocaust din România". Avram Melincescu, Madrid, Spania În ceea ce-l priveşte pe Antonescu, este probabil că nu-şi putea evita soarta. Dar eu am o întrebare legată de soarta sutelor de mii de soldaţi români morţi pe frontul din est, dincolo de Nistru: chiar nu putea el să impiedice masacrul acelor oameni? Chiar trebuia să moară atâţia români departe de hotarele ţării, chiar nu ar fi putut ordona armatelor noastre să se opreasca la Nistru? Eu cred că a greşit profund atât politic (vezi generalul Mannerheim, din Finlanda, care în aceeaşi situaţie nu şi-a trimis armatele dincolo de Leningrad) cât şi militar (i-a subestimat pe ruşi şi a trimis sute de mii de români la moarte şi prizonierat). Radu Iftimie, Canada 1) De ce ungurilor li s-a permis (şi au făcut-o cu mare sârguinţă!) să-l reabiliteze (să-l păstreze, să-l reînhumeze, etc) pe Horthy (care a permis masacrarea evreilor în masă) şi Antonescu (care n-a pus în aplicare planurile de deportare din ţară, ba chiar i-a apărat!) a rămas "criminal de război"? 2) Dacă nu găsiţi alt răspuns, eu găsesc o legătură cu Regele Mihai care, dacă îl reabilităm pe Antonescu, ar putea fi, el, "criminalul"!! 3) Ce avere a avut Antonescu şi ce a cerut şi cere, acum, Mihai?! 4) Ce au făcut, fiecare, atunci, pentru ţară? Eu cred că nici nu putem să-i discutăm separat! Marcel Dragu, Constanţa
 Ar fi fost mai bine ca România sa intre în cel de-al doilea Război Mondial de la început alaturi de Imperiul Sovietic ?
Gruia Toma, Canada
  1. Ar fi fost mai bine ca România sa intre în cel de-al doilea Război Mondial de la început alaturi de Imperiul Sovietic ? 2. În cazul în care Romania s-ar fi aliat cu ruşii de la începutul războiului, ar fi fost considerat Antonescu (sau cel care i-ar fi luat locul) un erou naţional? 3. În ce măsură este corect să judecăm acum un om care a trăit acum mai mult de o jumătate de secol, cu informaţiile de ACUM, câtă vreme el a acţionat atunci cu informaţiile de atunci (mult mai puţine decât cele de astăzi, când se cunoaşte toată istoria războiului)? Gruia Toma, Canada Credeţi că am putea găsi vreun lider politic ce acţionează cu mănuşi albe în situaţie de război? De ce Hitler şi Mussolini sunt criminali, iar Iosif Stalin şi Harry Truman nu sunt? Ocuparea Irakului fără sanctiunea ONU, în pofida inexistenţei motivului ocupării (arme de distrugere în masă) şi folosirea armelor interzise nu este o crimă? Andrei, Praga Dacă soarta războiului era invers, domnilor istorici, tot aşa aţi fi vorbit? Constantin Duşescu, Montreal, Canada Pentru început aş vrea să ne punem o întrebare, dacă Antonescu a fost de vină pentru cele întâmplate în timpul celui de-al doilea război mondial, a fost doar el? De ce încercăm noi românii să dăm vina totdeauna pe o singura persoană. Ioan Gherman, Şura Mică, Sibiu Via