Ultimul loc in care ar trebui sa se afle un copil este pe un camp de lupta, dar de-a lungul istoriei noastre, copiii si-au asumat deseori responsabilitati ce vin greu chiar si pe umerii unor oameni maturi.  Copii care in inocenta lor traversau liniile inamice si culegeau informatii sau participau activ pana si in lupte, chiar daca acest lucru insemna ca isi puneau viata in pericol. Pentru ei si moartea era doar o joaca. Una dintre aceste povesti este cea a Mariucai Zaharia. Fata in varsta de doar 12 ani traia impreuna cu bunicul ei in satul Razoare, langa Marasesti. Odata cu izbucnirea Primului Razboi Mondial si infrangerile suferite de armata romana, zona dimprejurul padurii si a satului Razoare a fost disputata de trupele germane si romane. In satul cu pricina, in livada bunicului Mariucai, Ion Zaharia, se crease un post de observatie al artileriei romanesti. Un soldat se urca in nucul din aceasta livada si putea observa tot ce se intampla de-a lungul frontului. In cazul unui atac al fortelor germane, soldatii telefonau si precizau coordonatele de atac artileristilor, care apoi lansau un baraj de foc asupra trupelor inamice, fortandu-le sa se retraga. Curiozitate inocenta Timp de cateva zile, acesti soldati au ghidat artileristii, in timp ce fetita statea mereu langa soldatii romani si era atenta la ce faceau ei. In scurt timp, a deprins indeletnicirile soldatilor. Se urca deseori in cuibul observatorului si acesta ii arata unde erau pozitiile nemtilor, prin binoclul sau. Intr-una din aceste zile, fetita baga de seama ca trupe inamice se deplasau pe ascuns printre niste copaci, pe care observatorul nu le vazuse, iar fetita ii atrage atentia. Dupa circa zece zile, un atac de proportii este pornit de germani. Acestia aflase
Mormantul Mariucai Zaharia

Mormantul Mariucai Zaharia

ra locul de unde transmisionistii romani trimiteau informatii artileristilor si incepusera sa atace zona cu propria artilerie, in timp ce soldatii nemti ieseau in valuri din transee. Soldatii romani primesc ordin sa ramana pe pozitie si sa trimita in continuare coordonatele pentru artilerie, deoarece in scurt timp va avea loc si contraatacul romanesc. Timp de doua ore, soldatii rezista, in timp ce artileria romaneasca lansa salve de foc, ingreunand foarte mult inaintarea armatei germane.

  O copila in mijlocul urgiei In cele din urma, observatorul este ucis de bombardamentele germane. In acea clipa Mariuca, desi vazuse cu ochii ei moartea unui om, reuseste totusi sa isi adune fortele si hotaraste sa se urce in nuc de una singura, informand in continuare telefonistul de miscarile inamice. Acesta, la randul lui, ii anunta pe artileristii care atacau la coordonatele oferite. Insa o schija il raneste grav si pe telefonist. Atunci Mariuca preia si atributiile acestuia, incepe ea sa transmita coordonatele inamicilor. Ea continua sa observe si sa transmita miscarile inamice, ghidand astfel artileria romana. A facut acest lucru de cateva ori. Atacul nemtilor se impotmoleste. Rezistenta postului de observatie a permis blocarea unei inaintari germane care ar fi fost periculoasa pentru siguranta acelei parti a frontului, in conditiile in care efectivele romanesti erau deja intinse la maxim, datorita ofensivei coordonate a armatelor Puterilor Centrale, pe intreaga lungime a frontului. Din aceasta cauza, contraatacul romanesc a venit tarziu. Un inger se ridica la cer Cand soldatii romani se angajeaza in lupta, Mariuca le spune artileristilor sa lungeasca focul sa nu ii loveasca pe acestia. Din acel moment, trupele germane care se risipisera care incotro isi incep retragerea. Numai ca un lunetist neamt a reusit sa puna catarea pe Mariuca, aceasta aflandu-se inca in nucul desfrunzit. Glontul i-a strapuns pieptul si ea a murit in scurt timp. Ultimele ei cuvinte au fost auzite de ofiterul de artilerie, era bucuroasa ca germanii fugeau. In cinstea sacrificiul facut de Mariuca Zaharia, trupul ei neinsufletit a fost depus in Mausoleul Marasesti, printre alti mari eroi ai acelor lupte, cum ar fi capitanul Grigore Ignat, care s-a sacrificat alaturi de intreaga sa companie pentru a opri inaintarea germana sau locotenentul Gabriel Pruncu. In fata scolii din Haret se afla si un monument inchinat faptelor ei din anul 1917. Cu multumiri, Marei Lixandru, pentru ajutorul acordat realizarii acestui articol Via ziare.com