Ne aducem aminte de Eminescu de doua ori pe an. In acele zile televiziunile prezinta stiri de 3 minute cu "nepieritorul", "ultimul romantic" si asa mai departe. 

Sforăituri copiate de ineptele cu fusta scurtă de se numesc reporteriţe. Şi care nu şi-ar aduce aminte de un vers din Eminescu sau macar unde s-a născut....

Prea puternicii zilei (politicienii) precum si preaputernicii vesnici (preoţii) apar la TV si cu voci sugrumate de emoţie dau glas iubirii de Eminescu. Astăzi numai. Slavă Domnului ...

Totul comprimat în 5 minute. Pe banda de jos a ecranului, între 2 Breaking News (aşa dă bine în zilele noastre) stă scris: Mihai Eminescu Nepieritorul.

Realizatorul emisiunii întreabă pe cei care mai devreme s-au certat în jurul spinoasei probleme a [.....] ce părere au ŞI despre Eminescu. Invitaţii încep să-şi spună părerea. ştiu şi despre Eminescu... că doar este din colegiul lor!

O doamnă care până acum câţiva ani vindea parfumurile unei firme din Vest, chiar ştia şi unde s-a născut !

Din nefericire, realizatorul emisiunii, frumoasa doamnă [....] i-a întrerupt de 2 ori pentru că de la Sediul Partidului [....] era o conferinţă de presă.

În final, s-au plictisit toţi de subiect şi au fost fericiţi că a trebuit "să intre" publicitatea !

Ce am scris mai sus nu s-a întâmplat. Încă.

 Nu le pasa nici o secunda. Daca maine pamantul unde este ingropat Eminescu ar valora 50 milioane de dolari l-ar dezgropa pentru a-l revinde. Asa cum dau foc Morii lui Assan pentru a pune mâna pe teren...

Biserica ?

Construim Catedrala Neamului si cheltuim 1 milion de dolari pentru constructia ei (fie si 400 milioane, nu contează) nu putem cheltui nici macar 20.000 USD pentru a reface Casa de la Varatec a lui Eminescu.

Nu stiati ca exista una ?

Se afla la 5 minute de manastirea Varatec. Paradoxal, daca vreti sa ajungeti acolo e bine sa va informati din timp.  Acum doi ani am intrebat multe maicute cu privire la casuţă, ... toate  ridicau din umeri si-mi aruncau scurt: "Nu stim"... cu toate că locul cautat era la 2 minute distanta.

Ulterior, tot o maicuta ne-a fost ghid şi timp de 2 ore am vorbit despre Eminescu, Creanga si Veronica Micle. Despre casa ne-a spus ca nu se doreste tulburarea posesiei ... se doreste discretie si pace... chiar daca asta inseamna sfarsitul acelei case....

In timp ce vorbea, ma pierdeam in ganduri si cutreieram Padurea de Argint, aflata si ea in apropiere ...

Ce putem adauga: Mare pacat. Mare pacat ca strangem averi pamantesti si nu avem grija de cele spirituale. Cele adevarate.

Daca as fi fost profesor de română, aş fi început cursul despre Eminescu cu o vizită la mormântul său: pentru a învăţa că în primul rând a fost un Om.

 

Biserica îngroapă adevărul şi insultă memoria colectivă a poporului român prin distrugerea cu bunăştiinţă a casei în care Mihai Eminescu poposea la Mânăstirea Văratec

  Nu ştiu din ce motiv stareţa mânăstirii Văratec şi Patriarhul BOR se opun acum refacerii casei monahale în care poposea Mihai Eminescu la Văratec, deşi, cu zece ani în urmă,  în baza dovezilor existente, se numărau printre iniţiatorii unui Apel naţional pentru salvarea Casei Mihai Eminescu de la Mânăstirea Văratec. Ştiu doar că imobilul din spatele cimitirului monahiilor, păstrat în forma construită iniţial, fără modificări, deci cu atât mai valoros, trebuie declarat de urgenţă monument istoric şi restaurat, întrucât face parte din patrimoniul naţional şi din memoria colectivă a poporului român. Totodată, se justifică montarea pe faţada acesteia a unei plăci memoriale, pe care să scrie: “In această casă a locuit Mihai Eminescu”. Din păcate, lipsa totală de reacţie a stareţei – implicit, a celor cărora preacuvioasa le dă ascultare, la pericolul dispariţiei acestui reper cultural şi istoric, prefigurează intenţii prea puţin cucernice. Ştergerea din memoria colectivă a românilor a casei în care Mihai Eminescu poposea la Văratec este indubitabil o nedreptate, atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de semeni. În timp ce în Ungaria, Republica Moldova, Serbia, Ucraina, Franţa, Venezuela, Canada şi SUA se ridică statui şi se amplasează plăci comemorative în memoria geniului eminescian, în România, Biserica, cu acordul tacit al Ministerului Culturii, îngroapă cu bunăştiinţă urmele trecerii poetului neamului pe teritoriul satului mânăstiresc Văratec, acolo unde acesta a lăsat scris, spre veşnicie: “De treci codrii de arama, de departe vezi albind / si-auzi mândra glasuire a padurii de argint. / Acolo lânga izvoare iarba pare de omat / Flori albastre tremur ude în vazduhul tamâiet“.   Sursa  

Mărturia maicii Epraxia Diaconescu despre prezenţa lui Eminescu în casa maicii Asinefta Ermoghin

Cînd era adolescentă, maica Epraxia Diaconescu (+7 ianuarie 1967, în vîrstă de 107 ani), care văzuse întîia oară pe Eminescu la Văratec, cu câţiva tineri ieşeni, îşi amintea:
„ El era de-o statură mijlocie, frumos, cu plete mari şi răvăşite, aşa cum îi era şşi sufletul lui tînăr şi dornic de viaţă. Nu prea dichisit şi pururea dus pe gînduri. Cînd venea la mănăstire, trăgea la o maică, Asinefta Ermoghin, ce-şi avea casa în susul colinei după cimitir. În casa mult retrasă de restul celorlate, stătea cîte trei-patru zile şi apoi îşi lua valea în lumea lui de băjenie.“ („Pe urmele lui Mihai Eminescu“, Augustin Z.N. Pop, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1978)
    Maica Tatiana Tincu (n 1923), aflată la Văratec de la vârsta de 15 ani, a cunoscut-o personal pe maica Epraxia Diaconescu, care la vârsta de 108 îşi păstrase mintea limpede şi memoria intactă.
Maica Tatiana a cunoscut personal, foarte bine, pe nimeni alta decat pe Evpraxia Diaconescu, monahia care a murit in anul 1967, la varsta de 108 ani, si care i-a fost prietena de suflet Veronicai Micle. A cunoscut-o pe centenara maica Fevronia, gazda Veronicai, pe maica Calipso Iepure, decedata la 100 ani, o alta apropiata de familia Micle, pe maica Stefanida Lugulesei, cea care l-a gazduit si la care lua masa Eminescu. “Maica Evpraxia Diaconescu era inalta si slabanoaga, la 108 ani avea mintea limpede si o memorie perfecta. Zicea asa: “Noua, surorilor tinere, ne placea cand porneau toti scriitorii in plimbare spre padurea de argint. Mergeam cu toatele in urma Veronicai, curioase, fiindca ne placea foarte mult cum radea. Radea foarte frumos, isi lasa capul pe spate, cu parul lung si blond, si radea frumos… Radeam si noi deodata cu dansa, ca doara si noi eram tinere”. Asa ne povestea maica Evpraxia. Mai spunea ca scriitorii tineau seri literare pe cerdacurile maicilor si ele se inghiau una pe cealalta: “Hai si noi, hai si noi s-o vedem pe Veronica! Si ea radea, cu ochii ei clari si albastri… Tare frumos mai radea”. Asta i-a ramas Evpraxiei cel mai puternic in amintirea ei: rasul. Pe Fevronia am cunoscut-o chiar eu. Era banuita ca i-i Veronichii un pic de matusica. Altadata a fost un iaz aicisa, fata-n fata cu biserica mare, si maica Fevronia isi avea casa pe iaz. Asa-i zicea aici: maica Fevronia de pe iaz. Iazul acela o secatuit demult si maica Fevronia o murit in cincizeci.”
   

Scrisoarea adresată Prim-Ministrului României, Mihai Răzvan Ungureanu, pentru reabilitarea urgentă a “Casei Eminescu” de la Văratec

Stimate domnule Prim-Ministru,

În incinta mânăstirii Văratec se găsește o casă din lemn, relativ veche (100-200 ani), susceptibilă de a fi clasată ca monument istoric, prin valoarea memorială pe care o reprezintă, întrucât în ea poetul și jurnalistul Mihai Eminescu s-a refugiat adesea, în ultimii 15 ani de viață, pentru a sta cât mai mult în preajma acestui lăcaș, unde găsise o atmosferă benefică pentru creație și pentru un plus de echilibru sufletesc.

Această casă, pe care Eminescu a închiriat-o, după cum arată documentele, de la maica Asinefta Ermoghin, proprietara de atunci a imobilului, în 1874, este singura clădire păstrată în forma originală din România (casa de la Ipotești a fost reclădită din temelii după planurile existente), în care urmele șederii poetului pot fi dovedite peste timp și care poate căpăta numele de casă memorială.

În mod paradoxal, „Casa Eminescu“ de la Văratec, în care au înflorit atâtea gânduri și versuri nemuritoare ale poetului nostru național (printre care „Călin„), nu figurează pe lista monumentelor istorice (2010) din județul Neamț, nu se numără printre muzeele/casele memoriale din județul Neamț aparținând cultelor (așa cum este Casa Memorială “Alexandru Vlahuță”, care funcționează, de asemenea, într-o construcție ridicată ca locuință pentru călugărițe, aflată pe teritoriul mânăstirii Agapia), ci se află într-o deplorabilă stare de degradare, care avansează pe zi ce trece.

O primă încercare de restaurare a construcției (nu și de includere a acesteia pe lista monumentelor istorice), inițiată în urmă cu un deceniu, cu binecuvântarea Mitropolitului Moldovei și Bucovinei Î.P.S. Daniel Ciobotea, actualul Patriarh al BOR, de o fundație, sprijinită de o pleiadă de nume de referință pentru cultura și spiritualitatea românescă (Teofil Paraian, Arhim. Mina Dobzeu, Arhim. Ioan Iovan, Arhim. Arsenie Papacioc, Arhim. Justin Pârvu, Pr. Constantin Galeriu, I. P. S. Nicolae Corneanu, I. P. S. Antonie Plamadeala, Acad. Zoe Dumitrescu – Busulenga, Acad. Constantin Ciopraga, Nina Cassian, Ana Blandiana, Barbu Brezianu), multe dispărute între timp, precum și de importante instituții mass-media, nu s-a soldat cu rezultatele scontate, pare-se datorită neacumulării fondurilor necesare derulării acestui proiect.

Clasarea „Casei Eminescu“ de la Văratec în grupa monumentelor istorice, refacerea acesteia și includerea monumentului în circuitul muzeal național constituie nu doar o datorie istorică pentru păstrarea identității culturale a neamului ci și un argument forte pentru promovarea culturii românești în lume, iar pentru acest motiv, demararea de urgență a procedurilor necesare realizării dezideratelor enunțate trebuie să reprezinte o prioritate pentru instituțiile statului.

În virtutea faptului că toţi membrii societăţii – cu atât mai mult urmașii noștri, în mod individual sau colectiv, au dreptul să beneficieze de patrimoniul cultural şi natural al României, vă solicit sprijinul pentru reabilitarea de urgență a acestui edificiu și clasarea sa ca monument istoric. Timpul este necruțător, iar fără o susținere puternică din partea dumneavostră, există toate șansele ca imobilul să se dărâme înainte ca reprezentanții instituțiilor abilitate subordonate Ministerului Culturii și Patrimoniului Național să răspundă favorabil acestei solicitări.

 „Oricare ar fi drepturile de proprietate (n.a. mânăstirea Văratec), distrugerea unui edificiu istoric şi monumental nu trebuie să fie permisă []. Există două aspecte privind un edificiu: dreptul de a fi folosit şi frumuseţea sa (n.a. valoarea sa memorială). Dreptul de folosinţă aparţine proprietarului, dar frumuseţea sa (n.a. valoarea sa memorială) aparţine tuturor. A-l distruge înseamnă, deci, a-şi depăşi drepturile“. (Victor Hugo)

ACŢIUNI ÎNTREPRINSE ÎN PERIOADA 2010-2011, SUB DEVIZA ”SALVAŢI CASA EMINESCU DE LA VĂRATEC!“ 

  • o ofertă de sponsorizare a proiectului de refacere a ”Casei Eminescu” prin intermediul unei fundaţii din Suceava, fără nici o contribuţie din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, de la Mânăstirea Văratec sau de la autorităţile locale; demersurile pentru aprobarea restaurării s-au lovit, la început, de o tăcere încrâncenată din partea stareţei mânăstirii Văratec, apoi de încuviinţări de moment, amânări iar, în cele din urmă, de pretenţii, menite să descurajeze orice încercare de continuare a acţiunii iniţiate;
  • scrisori adresatePrea Fericirii Sale, Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane și președintele Sfantului Sinod al BOR, Inalt Prea Sfintiei Sale Teofan, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei si Inalt Prea Sfintiei Sale Pimen, Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor, Stareţei Mânăstirii Văratec, stavrofora Iosefina Giosanu, Presedintelui Academiei Romane, Excelenta sa Ionel HaiducMinistrului Culturii, Kelemen Hunor, prin care se solicită reluarea acțiunii de refacere a „Casei Eminescu“, eșuată în 2002, şi clasarea acestuia ca monument istoric, în vederea includerii în circuitul muzeal naţional; singurul răspuns, şi acesta neoficial, ne-a parvenit din partea Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei prin intermediul unei susţinătoare a campaniei de salvare a Casei Eminescu: “Maicile trebuie lasate sa isi faca treaba lor, sa se roage. Nu vor ca acolo sa se faca un muzeu, mai ales ca nu exista certitudinea faptului ca acolo a stat Eminescu. De fapt, pentru iubitorii poetului, Eminescu este peste tot, avem poezia lui. Maicile trebuie lasate acolo, sa isi vada de ale lor”;
  • încercări repetate de a lua legătura cu reprezentanții bisericii(stareța mânăstirii Văratec, stavr. Iosefina Giosanu, IPS Teofan, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei), din păcate nereușite;
  • scrisori adresate: Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Judeţului Neamţ, Consiliului Judeţean Neamţ, Primăriei Agapia, în vederea declanșării de urgență a procedurii de clasare a imobilului în cauză în grupa monumentelor istorice, înaintării cererii către Direcția Monumentelor istorice din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor pentru declanșarea procedurii de clasare de urgență, clădirea aflându-se în pericol iminent de distrugere sau de alterare fizică, precum şi comunicarea neîntârziată a declanșării procedurii de clasare proprietarului – Mânăstirea Văratec; singurul răspuns, primit personal, pe e-mail, de la Directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Judeţului Neamţ, contrazice, în mod surprinzător, declaraţiile acestuia făcute în scurtă vreme presei locale, şi anume: “Sunt tot felul de poveşti referitoare la prezenţa în acel loc a lui Eminescu. Printre declaraţii ar fi cea a lui Augustin Z.N.Pop şi a Zoei Dumitrescu-Buşulenga. Nu există documente care să ateste prezenţa poetului acolo, ci doar legende.
  • inițierea unei petiții publice, actualmente în curs, adresate reprezentanților Mânăstirii Văratec, Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și Ministerului Culturii prin care se urmărește sensibilizarea acestora pentru acordarea acceptului de refacere a clădirii-monument. Şi acest demers a rămas fără răspuns.
  • înființarea unui blog de campanie, prin intermediul căruia să se asigure simpatizanților accesul la informațiile de ultimă oră privind desfășurarea acțiunii de refacere a  „Casei Eminescu“;
  • înființarea unui grup de discuții cu acest subiect pe Facebook;
  • mediatizarea campaniei pe posturile de radio şi televiziune, realizată până în prezent doar la B1 TV în emisiunea ”La taifas cu Ion Cristoiu“, demers care s-a bucurat de o largă audienţă.

Casa a fost locuită pentru ultima dată în 20029, timp de trei luni, de o maică tânără, iar după anul 2006 degradarea acesteia s-a accentuat întratât, încât, fără o intervenţie imediată, în sensul conservării/restaurării, cu greu va mai putea rezista intemperiilor vremii.

Dovezi privind prezenţa lui Mihai Eminescu în casa monahală din spatele bisericii ”Schimbarea la Faţă” de la Văratec, începând cu anul 1874:

  • Un act1, care spune clar că această casă a fost închiriată, începând cu anul 1874, de ”subsemnatul Mihai Eminescu“ de la proprietara sa, monahia Asinefta Ermoghin;
  • Mărturia maicii E(v)praxia Diaconescu2 (1860-1967), confirmată de mărturia maicii Tatiana Tincu3 (1923-?), care le-a cunoscut şi pe maica Fevronia Frosînei (d. 1950), gazda Veronicăi Micle la Văratec, şi pe maica Stefanida Lungulescu, la care lua masa Eminescu;
  • Mărturia schimonahiei Pelaghia Amilcar4 (1885-1980), stareţa Mânăstirii Văratec în perioadele 1942-1946 şi 1954-1973.  

Notă

Despre actul de închiriere a casei de către Eminescu, menţionat de Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga în 2002, de care vorbeşte şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Daniel, actualmente Patriarhul BOR, în apelul lansat la nivel naţional în vederea strângerii de fonduri pentru refacerea casei, stavr. Iosefina Giosanu, stareţă a Mânăstirii Văratec din 2002 şi până în prezent, precum şi actualul Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, IPS Teofan, afirmă că nu există.

Dovezi privind acceptul Stareţei Mânăstirii Văratec şi al Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, IPS Daniel, în prezent Patriarhul BOR,  de refacere a Casei ”Mihai Eminescu” în 2002:

  •  Apelul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei pentru salvarea Casei Eminescu de la Văratec5
  • Apelul redacţiei revistei ”Formula AS“ pentru restaurarea Casei Eminescu de la Văratec6
  • Mărturia maicii Eufrosina Jescu7 (n. 1952), cea care a locuit timp de 30 de ani alături de Academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga (maica Benedicta);
  • Mărturia Academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga8.
Cu deosebită considerație, Inginer Cristina Casapu http://casaeminescuvaratec.wordpress.com/