Autor: Mihai Dragnea Cititi si alte articole scrise de Mihai Dragnea 

 

Analele Regatului Francilor (latină Annales regni Francorum, Annales Laurissenses maiores; germană  Reichsannalen) sunt niste scrieri medievale, ce ne oferă informatii despre regatul francilor si conducătorii acestuia, în perioada 741-829. Analele reprezintă o sursă principală pentru istoria politică si militară a epocii dinastiei carolingiene. Personajul central este Carol cel Mare, împăratul francilor (25 decembrie 800). Informatiile din Annales regni Francorum sunt prezente si în Analele Sfântului Bertin (latină Annales Bertiniani), scrise în perioada 830-832, în Francia apuseană. În cea răsăriteană, informatiile din Annales regni Francorum spuravietuiesc în manuscrisele numite Annales Fuldenses[1] (mănăstirea Benedictină Fulda) si au fost scrise aproximativ în aceeasi perioadă, ca un răspuns la Annales Bertiniani.

În Annales regni Francorum, cronicarul lui Carol cel Mare, Einhard,[2] îi mentionează pe daci în regiunea bazinului mijlociu si superior al Tisei, către Morava si izvoarele Oderului, în fosta Iazigie din perioada antică. După o campanie militară victorioasă a lui Carol cel Mare, aflăm că acesta „...s-a întors în Francia în triumf, trecând pe la Daci, Iazigi, Moravi...”.[3] Este evident că locuitorii regiunii dintre Pannonia Inferioară si Dacia Traiană, numiti de către franci „daci”, sunt urmasii dacilor liberi din antichitate.[4]

Si geograful anonim din Ravenna atribuie Daciei teritoriul dintre Tisa si Dunăre.[5] La vremea acestuia, teritoriul respectiv, numit Avarica Barbaria făcea parte din Khaganatul Avar; geograful informându-ne că „în Dacia (teritoriul dintre Tisa si Dunăre) locuiesc avarii”.[6]

Ca si împăratul roman Traian, Carol cel Mare a considerat că nu este în interesul imperiului său să stapânească si Iazigia, urmând ca după cucerirea si desfiintarea statului avar să-si limiteze granitele Imperiului Carolingian la Dunărea panonică.

Termenul de Dacia mai apare în cronicile francilor, făcându-se referire la triburile slave ale obotritilor, care, după spusele lui Einhard, locuiesc în Dacia, fiind numiti si raedenecenti.[7] Despre acesti slavi aflăm că sunt vecini al bulgarilor, având Dunărea ca linie de marcaj între Dacia si Taratul Bulgar. Astfel, putem trage concluzia că în secolul al IX-lea, bulgarii nu stăpâneau si teritoriul de la nord de Dunăre,[8] asa cum afirmă istoricii lor.[9] De altfel, în istoriografia modernă bulgară si o bună parte din cea internatională[10], pentru Taratul Bulgar, istoricii de la sud de Dunăre folosesc numele de Primul Tarat Bulgar (681-1018), iar statul întemeiat de dinastia valahă a Asănestilor, poartă numele de Al Doilea Tarat Bulgar (1185-1396).

„DCCCXXIIII. [...] Ipse Aquisgrani, ubi hiemare statuisset, profectus est. Quo eum venisset, allatum est ei, quod legati regis Bulgarorum essent in Baioaria; quibus obviam mittens ipsos quidem usque ad tempus congruum ibidem fecit operiri. Caeterum legatos Abodritorum, qui vulgo Praedenecenti vocantur et contermini Bulgaris Daciam Danubio adiacentem incolunt, qui et ipsi adventare nuntiabantur, ilico venire permisit. Qui cum de Bulgarorum iniqua infestatione quererentur et contra eos auxilium sibi ferri deposcerent, domum ire atque iterum ad tempus Bulgarorum legatis constitutum redire iussi sunt.”[11]

„824. [...] La Aix-la-Chapelle, după sărbătorirea Nasterii Domnului, i se vesteste împăratului că au sosit în Bavaria delegatii regelui Bulgariei. Trimite înaintea lor, dispunând ca ei să astepte acolo până la timpul oportun. Vestindu-i-se însă că vin delegatii Abodrigilor, îndeobste numiti Praedenecenti, care vecini cu Bulgarii, locuiesc în Dacia de la Dunăre, dispune ca acestia să vină imediat. Ei se plâng de încălcările nedrepte ale Bulgarilor si cer să li se dea ajutor împotriva lor. Sunt trimisi înapoi în tara lor si li se spune să vină la data hotărâtă pentru delegatii Bulgarilor.”



 

Descarcati harta 

  Bibliografie
  1. Bărcăcilă Al., ”Dacia dela Dunăre” a analelor france din secolul al IX-lea. Evenimente si probleme, extras din ”Arhivele Olteniei”, anul XXIII-XXV, nr. 131-148, ianuarie 1944-decembrie 1946, Tipografia Colegiului National ”Carol I”, Craiova.Crampton R. J., A Concise History of Bulgaria(second edition), Cambridge University Press, 2005.Rosamond McKitterick, History and Memory in the Carolingian World, Cambridge University Press, Cambridge, 2004.Schnetz Ioseph, Itineraria Romana, volumen alterum, Ravannati anonymi Cosmographia, Lipsiae, 1940. Scholz Bernhard Walter, Nithard, Carolingian Chronicles: Royal Frankish Annals and Nithard's Histories, University of Michigan Press, 1970. Павлов Пламен, "За северната граница на Второто българско царство през XIII-XIV в.", LiterNet, 2009. (http://liternet.bg/publish13/p_pavlov/za.htm)


[1] În Annales Fuldenses întâlnim și informații din alte scrieri medievale precum Annales laureshamenses (mănăstirea Laurissa). Acestea cuprind o perioadă istorică de 100 de ani (703-803) și au fost copiate în 835.
[2] Curtean și cronicar franc al Imperiului Carolingian (775-840). A scris în timpul împăraților Carol cel Mare și Ludovic cel Pios.
[3] ”Carolus... per Dacos, Iaziges, Marehenses in Franciam ovans rediit.” Această știre este redată în Res Gestae Avarum din anul 790.
[4] Al. Bărcăcilă, ”Dacia dela Dunăre” a analelor france din secolul al IX-lea. Evenimente și probleme, extras din ”Arhivele Olteniei”, anul XXIII-XXV, nr. 131-148, ianuarie 1944-decembrie 1946, Tipografia Colegiului Național ”Carol I”, Craiova, p.22.
[5] Ioseph Schnetz, Itineraria Romana, volumen alterum, Ravannati anonymi Cosmographia, Lipsiae, 1940, p.V.
[6] Al. Bărcăcilă, op.cit., p.24.
[7] Bernhard Walter Scholz, Nithard, Carolingian Chronicles: Royal Frankish Annals and Nithard's Histories, University of Michigan Press, 1970, p.116.
[8] Istoricii bulgari susțin că în timpul Primului Țarat și Imperiului Vlaho-Bulgar, bulgarii stăpâneau un teritoriu vast, situat la nord de Dunăre (681-1396). În istoriografia bulgară și în documentele bizantine, acest teritoriu apare sub numele de Bulgaria de dincolo de Dunăre, teorie respinsă datorită lipsei unor izvoare bizantine care să ateste acest lucru. Vezi N. J. G. Pounds, An Historical Geography of Europe 450 BC-AD 1330, Cambridge University Press, 1973, p.178-180.
[9] Павлов Пламен, "За северната граница на Второто българско царство през XIII-XIV в.", LiterNet, 2009. (http://liternet.bg/publish13/p_pavlov/za.htm)
[10] R. J. Crampton, A Concise History of Bulgaria (second edition), Cambridge University Press, 2005, p.12.
[11] Al. Bărcăcilă, op.cit., p.12.