Ce nu știi despre Braila. Povestea orașului cu salcâmi


Brăila este cunoscută după faimosul renume "Oraşul cuţitarilor" , de ce ? Datorită trecutului zbuciumat şi datorită istoriei lăsate în urmă , istorie care încă nu a reuşit să fie uitată. De fapt, fiecare brăilean are în arborele genealogic cel puţin o frunzuliţă veştejită, conectată la lianele junglei infracţionale. Căci suntem puţini şi cel puţin o ruda de gradul patru are un verişor al cărei naşe are un socru despre al cărui cumnat nu se discută niciodata, fiind oaia neagră a familiei. Astfel fiecare brăilean este legat mai mult sau mai puţin de istoria acestui oraş .
Prin ce alte "legende" mai este Braila recunoscută?
„Paşa", „Sonia", „Chiva" sau „Rozmănica" – sunt doar câteva din „numele de scenă" folosite de prostituatele care, în anii 1936-1937, bântuiau prin casele de toleranţă. Puţini brăileni mai ştiu astăzi versurile cântecului respectiv şi, şi mai puţini, cunosc faptul că, la Brăila, la Arhivele Naţionale, se mai păstrează şi astăzi un registru al prostituatelor, un document în care poliţia le-a luat în evidenţă pe toate damele de companie din perioada 1927- 1948.
Acestea sunt doar câteva din exemplele ce păteaza reputaţia orasului castigata in timp .

Ce nu se ştie despre Brăila defapt?
Brăila este un municipiu în sud-estul României, nord-estul regiunii istorice Muntenia, reședința județului cu același nume. Orașul este situat pe malul stâng al Dunării. Conform ultimelor date oficiale ale Institutului Național de Statistică, populația orașului era, în anul 2011, de 180.302 de locuitori, fiind al 11-lea oraș din țară după numărul de locuitori. Orașul a fost ocupat de turci în 1538-1540, fiind (raia saukaza) de la 1554 până la sfârșitul războiului ruso-turc din 1828 – 1829, perioadă în care este numit Ibrail. În secolul al XV-lea numele Brăilei este amintit sub forma Breil, într-o mențiune a Cancelariei Voievodului "Ttibor din Transilvania". Perioada de maximă înflorire o are la începutul secolului XX, când este un important port de intrare-ieșire a mărfurilor din România. Este accesibil navelor maritime de dimensiuni mici și medii.Perioada care a urmat din secolul al XIX-lea a fost înfloritoare pentru oraș, care cunoaște multe modificări și realizări: pavaj și felinare pe străzi, farmacii, stație meteo, spital militar, dobândirea statutului de oraș porto-franco în 1836, parcul Belvedere, înființarea unor tipografii, a unei bănci, a unei cazarme și a unui teatru, deschiderea unei școli de fete, a unui gimnaziu și construirea docurilor, a căilor ferate și a mai multor fabrici. În 1888 s-a utilizat aici pentru prima dată în țară betonul armat. În primul an al noului secol au fost introduse tramvaiul și becul electric. Se dezvoltă puternic învățământul și cultura sistemul bancar, susținute de comerțul înfloritor. După ocupația din primul război mondial, se pune în 1927 temelia Palatului Agriculturii, iar trei ani mai târziu populația așezării a ajuns la 68.310 locuitori. În această perioadă la Brăila se stabilea prețul cerealelor în Europa, la Bursa Agricolă.
Cu siguranţă v-am pierdut în privinta istoriei.. defapt ea este prezentată pe multe site-uri , astfel încât dacă doriţi să aflaţi mai multe legate de evoluţia acestui oraş accesaţi link-ul următor "http://ro.wikipedia.org/wiki/Br%C4%83ila".

9685732.jpg?158

Acum însă voi prezenta câteva lucruri , aş putea zice, magnifice , care desigur aparţin Brăilei , şi care bineînţeles , continuă să impresioneze prin existenţa lor. Acestea aparţinând şi ele istoriei astăzi putând fi regăsite doar ruinele .
În prim plan avem Castelul de apă , acesta este unic în ţară , doar Brăila putându-se mândri cu el . Castelul de Apa este părăsit, altădată un punct de atracţie inedit, pentru toti cei care ne vizitau orasul. Neputincioasa, ruginită, cu geamurile sparte, construcţia pare că se târăşte spre cer, într-un gest neîncheiat de decenii întregi. Turnul din Grădina Publică a avut chiar şi până la construcţie o istorie nelinistită.
După cum arată Analele Ministerului de Lucrări Publice din 1893, un prim proiect al construcţiei, realizat la vremea aceea de arhitectul Elie Radu, şeful Serviciului de Studii şi Construcţii, înfăţişa clădirea în locul ocupat acum de Palatul Agriculturii, în mijlocul fostei pieţe Sf. Spiridon. Castelul de Apă, ce avea să alimenteze aproape jumătate din populaţia Brăilei, a fost construit de Primarie abia pe la 1910. După ce a încetat să mai fie sursa de apă a oraşului, clădirea a căpătat diferite întrebuinţări, ajungând în anii de dinainte de revoluţie să fie unul dintre cele mai căutate restaurante din oraş. Vă mai aduceţi aminte de restaurantul rotitor, de unde se putea vedea panorama oraşului? Din nefericire, astăzi îl regăsim închis, cu uşile zăvorâte degradându-se încet, încet.

3495832.jpg

Nava Borcea, se pare că este prima navă cu propulsie proprie construită de inginerii navali români, în România, conform unei declaraţii date de domnul inginer Dorin Buca, directorul adjunct al Şantierului Naval din Brăila “Este primul vapor construit de inginerii ro­mâni, care până atunci construiseră doar barje, şlepuri, mici ambarcaţiuni, şi este spre lauda lor, că după aproape 100 de ani încă mai func­ţionează cu piesele originale”.
Vaporul cu zbaturi Borcea reprezintă prima nava construită în România şi în acelaşi timp ultima navă cu zbaturi construită în Europa, astfel putem trage o paralelă între construcţia navală şi… poezie, noi având ultima navă construită din “perioada romantică” şi ultimul poet romantic, pe Mihai Eminescu.

2149680.jpg?233

Brăila este unul dintre primele oraşe româneşti care au beneficiat de iluminatul public cu lămpi de petrol (1858). Marele inginer constructor Anghel Saligny a folosit pentru prima oară betonul armat la construcţia de cheiuri şi dane pentru Portul Brăila (1883-1892). Vaporul cu aburi Orient este prima navă românească ce pleacă de la Brăila pe Dunăre cu transport de pasageri (1895). Tot la Brăila s-a pus în funcţiune prima uzină electrică, la numai 13 ani dupa inventia lui Edison. Primul oraş din Romania care a avut tramvai electric a fost Brăila (1901). O fabrica de celuloza din stuf –prima incercare de a valorifica stuful din balta Brăilei, este deschisa tot la Braila (1906). Cel mai mare castel de apă din ţară, cu o capacitate de 1200 metrii cubi, este dat în funcţiune la Braila (1912).
Acest oraș despre care nu multă lume a auzit lucruri frumoase, de laudă, a oferit culturii romanești nume precum Nae Ionescu, Hariclea Darclee, Ana Aslan, Maria Filotti, Panait Istrati, Mihail Sebastian, Fănuș Neagu sau Gheorghe Munteanu Murgoci.

5718805_orig.jpg

Ana Aslan specialist în gerontologie, academician din 1974, director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie (1958 – 1988).
A evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital. Numeroase personalități internaționale au urmat tratament cu Gerovital.
Nae Ionescu a fost un filozof, logician, pedagog și jurnalist român. Orientarea sa filozofică a fost numită trăirism. A știut să adune în jurul său și să eleveze o pleiadă de membri ai generației de aur interbelice a literaturii și gândirii românești ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Vasile Moisescu și George Murnu. În anii 1930 a fost puternic implicat în politică, susținându-l inițial pe Regele Carol al II-lea și apoi Mișcarea legionară.
Hariclea Darclée, una dintre personalitățile muzicale cele mai importante ale României, s-a născut la Brăila, pe 10 iunie 1860, într-o familie cu rădăcini elene. Mama Haricleei Darclée, Maria Haricli, născută Aslan, nepoată directă a domniței Mavrocordat, păstra în totalitate amprenta originilor ei nobile, iar tatăl, Ion Haricli, era mare proprietar în Teleorman. Așa cum scria N. Carandino în cartea Darclée. Viața de glorie și de pasiune a unei mari artiste, la nașterea ei s-a prezis că “duduia va călători mult și va fi mereu în sărbătoare”. În copilărie, Hariclea a fost la un pas de a muri de febră tifoidă. În februarie 1881, ea s-a căsătorit cu tânărul locotenent de artilerie Iorgu Hartulary. În 1886 pleacă la Paris, unde se luptă din greu cu neajunsurile, deși primea de-acasă câte 500 de franci pe lună. Nici măcar nașterea fiului ei, Ion, nu o abate din drum, continuând să ia lecții de canto. “Am făcut progrese și sper să ajung departe. Mi se prezice un viitor strălucit" scria Darclée familiei
Maria Filotti a fost o actriță și directoare de teatru din România. Jocul său a îmbinat forța temperamentală cu aprofundarea psihologică a rolului. A jucat în 167 de piese dintre care în 45 a deținut roluri principale. A jucat alături de marii înaintași ca, Nottara, Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Petre Liciu. A avut parteneri admirabili Aristide Demetriade, Nicolae Soreanu, Tony Bulandra. Rolurile au fost multe și variate, pe registre multiple, de la ingenue până la femei fatale, regine, personaje clasice, personaje de legendă, cochete și, "din când în când … câte un om adevărat".
Timp de trei decenii a fost profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică București.
Din 1930 a fost aleasă președinta Sindicatului Artiștilor Dramatici și Lirici, a fost membră, ca reprezentantă a României, în Comitetul Internațional al Societății Universale de Teatru și societară de onoare a Teatrului Național București.
Panait Istrati a fost un scriitor român de limbă română și franceză. Prozele și romanele sale descriu lumea proletariatului, pe care a avut ocazia să o cunoască de aproape, mirificele ținuturi ale Brăilei natale, Delta Dunării, un amestec de rase și religii și diverse orașele din Europa prin care a trecut de-a lungul vieții. Opera lui Panait Istrati, scrisă în limbile franceză și română, a fost tradusă în peste 30 de limbi.
Mihail Sebastian a fost un romancier și dramaturg român.. Descoperit de Nae Ionescu, președintele comisiei sale de bacalaureat, a fost invitat de acesta să colaboreze la revista Cuvântul, unde îl cunoaște pe Mircea Eliade, unul din viitorii săi prieteni. Prin legislația antisemită de la începutul anilor ’40, i s-a interzis să mai funcționeze ca jurnalist și i se retrage și licența de avocat pledant. Reprezentarea pieselor sale a fost interzisă din cauza faptului că era evreu. Jocul de-a vacanța este interzisă, iar pentru a putea reprezenta piesa Steaua fără nume a folosit un al doilea pseudonim, Victor Mincu.
Fănuș Neagu a fost un povestitor, memorialist, nuvelist, romancier și dramaturg român. A colaborat adeseori în cinematografie ca scenarist sau creator de dialoguri. A îndeplinit funcția de director al Teatrului Național din București (1993-1996); a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1993 și membru titular în anul 2001.

Previous Povestea adevarata a masacrului din Bălți. 10.000 de soldați români lichidați de...
Next Tot despre Braila. Orbul a nimierit Braila.

1 Comment

  1. Doru Cordos Arad
    22/07/2016
    Reply

    Am urmat o scoala,timp de doi ani in Braila si, ceva din mine a ramas acolo,cu toata violenta,cutitele,cozile la vin rosu,sau abordarile golanilor,in plin centru.Am trecut peste toate,poate si ca sant ardelean,dar cel mai mare regret este ca nu mi-am mai gasit multi prieteni ,dupa multi ani .

Care este opinia ta ? Ai curajul sa spui ceea ce gandesti !